Xip

link

cand exista si mai rau

Mda, stau degeaba la servici. Italienii au plecat in vacanta, la fel si Beihan iar eu am ramas aici cu tine sa ne plictisim impreuna. Nici nu mai stiu ce sa-ti mai povestesc. Am scos o multime de amintiri din cutiuta prafuita iar daca continuu in ritmul asta o sa-ti piara tot cheful de a ma asculta. Sa vorbim atunci despre prezent si despre planurile de viitor...

Of, am uitat sa o sun pe doamna din Militari la care voiam sa ma mut din septembrie. Sambata am fost sa vad camera.Plecasem de acasa foarte entuziasmata ca o sa scap de peretii prafuiti, holurile dezgolite si reci si covoarele intesate de parul roscat a lui Hart. De cand am aflat ca as putea sa ma mut fiecare coltisor din casa gazdei mele imi parea sinistru si inacceptabil in comparatie cu orice altceva. Imi faceam tot felul ganduri cum as putea sa-i spun ca plec mai ales cand ea isi facea planuri sa ma scoata in lume din septembrie, isi facea socotelile cum sa facem cu ziarele pe care i le iau mereu cat timp eu o sa fiu plecata in concediu si cate si mai cate. Ma tot gandeam cum sa o mint mai credibil: ca ma mut in garsoniera unei verisoare care pleaca in strainatate pentru un an, sa-i zic ca ma mut la o matusa care sta mai mult pe la tara. Oricum momentul se preconiza foarte greu si il asteptam cu inima cat un purice.

Dar tot entuziasmul meu si toate gandurile confuze s-au dus pe apa sambetei de cand am calcat paragul "doamnei" din Militari, o femeie pe care 3 persoane mi-o recomandasera calduros " extrem de buna la suflet" dar care mie mi se parea sub orice critica. Tonul , cuvintele, aspectul fizic totul trada o lipsa de educatie crunta. A avut desigur si tupeul sa ma intrebe daca mie imi trimite mama mancare de la tara - tara fiind orice loc mai putin Bucurestiul in care probabil se crede mare doamna. Camerele toate pline de fotolii vechi si parfuite, dulapuri de dimensiuni diferite ingramadite peste tot, covoare murdare si subtiri asezate pe un linoleum de un galben negricios. Mi-a zis ca-mi ia 1, 5 milioane pe luna, intretinera jumate-jumate, baia oribila la comun la fel ca si sifonierul vechi din viitoarea mea camera care parea mai degraba un hol. Alte conditii :"sa nu te sperii seara ca se mai aduna barbati pe scara si stau pana tarziu iar daca te urmareste careva nu-ti face nimic, stai fara grija" "la noi la parter nu e chiar asa de cald vara , iar iarna e asa si asa dar n-a murit nimeni pana acum", "ca sa ajungi la servici iei autobuzul o statie apoi metroul si schimbi si apoi tramvaiul inca trei, nu e chiar asa departe"...

I-am zis ca da o sa vin din septembrie (mi-e greu sa spun nu) si ca o mai sun eu desi aveam o idee clara ca aici unde stau acum e paradis : iarna ma invelesc ca si vara, camera mea e plina de carti si primitoare, privelistea pe fereastra e frumoasa, babuta povesteste frumos si domol si nu ma deranjeaza niciodata, Hart abia ma asteapta seara la usa si tare fericit mai e cand ma vede, pisu` de la a cincea casa e mereu acolo, seara e liniste, 14-le nu e aglomerat, autogara e la 2 pasi, in centru ajung imediat...etc

O sa-mi fie greu acum, la telefon, sa-i spun "doamnei" ca nu mai ma mut, dar asta e, trebuie sa-mi fac curaj.

papusele

link

pis pis

Dimineata cand ma scol din pat primul lucru pe care il fac este sa ma duc la fereastra. In dimineata asta am zarit-o pe vecina care dadea mancare la pisici. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut ceata de mate colorate care se strangeau in jurul ei din toate colturile gradinii . Stiam ca are doar 3 pisici si acum observ cu uimire ca s-au inmultit, si inca cum. De fapt e explicabil la cate mate in calduri as fi strangulat in miez de noapte cand miorlaiau de mama focului. Cand sunt cuminti si torc sub soba la tara sau stau tolanite la soare, in curte, imi sunt dragi , insa in casa la mine, in patul meu nu vreau sa vad fir de par de pisica :P. Locul animalelor e afara, in natura si nu in camerele noastre strimte si incuiate.

Am amintiri frumoase legate de pisoi -baieti, fetitele nu-mi plac.Primii ani din viata mea la tara i-am petrecut cu mamaia si tataia si cu animalele din curte. Tom, motanul batran care a murit acum vreo 2 ani, era tanar pe atunci, vioi si niciodata bland. Nu stiu sa-l fi mangaiat vreodata insa il iubeam, imi placea capsorul lui mare si ochii mereu atenti. O perioada n-a avut nume si cand il intrebam pe tataia ce nume vrea sa-i dea imi spunea ca Vasile - inacceptabil pentru mine . Asa ca in lipsa de alte idei a ramas Tom.

Se pare ca Tom si-a cam facut de cap cu pisica vecinului ca ne-am trezit intr-o zi in podul fanariei, ascunse in fan cu niste ghemotoace fara ochi care miorlaiau necontenit. Cateva zile am facut naveta pe scara, nu ma mai saturam privindu-i. Insa tataia i-a luat intr-o dimineata de la sanul mamei si i-a omorat lovindu-i cu capul de capac si aruncandu-i inerti sus pe gunoiul din fundul gradinii. Cand m-am sculat m-am dus sa-i vad si sa-i bocesc si am gasit printre ei si unul viu pe care l-am luat si l-am ascuns cu mamaia. Ducea cam greu piciorusele din spate dar cu timpul si-a revenit. Se tinea scai de mine si era foarte bland. Ce l-am mai iubit si tuturor le ziceam ca eu l-am salvat de la moarte! I-am dat pana si numele Adita, preferatul meu si stia ca e al lui . Insa acum doua ierni s-a imbolnavit si a murit, avea vreo 6-7 ani. Tataia se obisnuise cu el mai ales dupa ce mamaia murise (cat a stat paralizata in scaunul cu rotile nu putea sa spuna nimic doar "zzzzzzaaaaaa" lui Adita) , si si-a luat un alt pisoias care se pare ca era bolnav de mic si nu a rezistat prea mult :(. Mda, mai bine sa nu iubesti pe nimeni ca sa nu ai de pe urma cui suferii.

Acum am un pisoias tare bland, desi nu e al meu il simt al meu. Cand ma duc si vin de la servici ma astepta la a cincea casa pe alee. S-a obisnuit cu mine de cateva saptamani, de cand ma opresc din drumul meu sa-l mangai, sa vorbesc eu el si sa-i fac poze .