Erwin Olaf

clic

Padurea

Piesa de sambata de la Nottara mi se pare destul de greu de interpretat. Poate ar fi trebui sa citesc mai mult sau sa vad mai multe piese de teatru pentru a putea reda ce au vrut sa spuna de fapt actorii pe scena. Piesa se deschide curios cu intalnirea unui tragedian si a unui comic, vechi prieteni, amandoi fara un ban in buzunar care citind "Padurea" isi dau curs imaginatiei si se integreaza in ea. In linii mari este (asa cum am vazut eu ) infatisata aristocratia prefacuta, frivola, zgarcita si egoista in antiteza cu generozitatea si bunatatea unor oameni care desi par simpli sunt mult mai bogati (spiritual) decat cei ce nu se mai satura de bani. Multe momente ar merita retinute: padurea, lacul si luna din decor, invidia Raisei Pavlovna pe tineretea saracei sale protejate pe care nu vrea sa o inzestreze desi ar avea sufiecienti bani, in schimb nu ezita sa-i ofere pe toti nepotului greu de cap in schimbul serviciilor de amant, schimbarea radicala de comportament a nepotului tamp care odata ce devine amantul ei se cosidera peste noapte superior celorlalti, falsa admiratie si ingijorare a asa-zisilor prieteni aristocrati, dispretul Raisei fata de varul sau cand afla ca nu e colonel ci tragedian si desigur concluzia trasa de tragedian in fata adunaturii de oameni tesatori de intrigi si insensibili la durerea unui seaman al lor - fiare ascunse in padure.