Iarasi simt o acuta senzatie ca locul meu nu este aici dar nici in alta parte. Incerc sa par normala, sa socializez dar nu ma simt in largul meu nici singura nici cu cineva in preajma. As zice ca toti oamenii pe care ii cunosc de mult sau pe care i-am cunoscut in ultimele luni sunt draguti, mult prea draguti pentru mine...Si nu numai prin atitudine dar si prin aspect fizic, vestimentatie, bun gust...Ma simt ca o ratusca neagra care inoata-inoata- inoata si totusi nu reuseste sa le prinda din urma pe celelalte surate motate. Asa ca asta seara am sa ma adapostesc sub o frunza sa ma odihnesc pentru ca mine sa reincep urmarirea zadarnica.
