miercuri, ianuarie 21, 2009

pioggia nel cuore

Che brutto giorno, che brutta pioggia, o ancora...che brutto inverno. E io che pensavo che solo in primavera posso essere depressa.  E vedi bene che no, che quest`inverno ti parlo solo del male, del brutto e del cattivo e mi ricordo che due anni fa parlavo solo della noia. Ma ora che ci penso quella noia era felicità. E c'eri tu e io avevo sempre una storia semplice da raccontarti.

E poi c'era un periodo in cui ero felice perché avevo la compagnia di Marius anche se non lo amavo e pensavo sempre ad un'altro. Ma insomma neanche lui mi amava eppure trascorrevamo insieme momenti sereni, tranquilli ed io stavo bene anche se a volte sentivo di non avere più quel tempo libero che ora c'è a volonta ma che mi porta tristezza.

Se non fosse per l'italiano e per i miei numerosi colleghi, e di certo, per la mia eterna timidezza e sfiducia, me ne avrei andata già da tempo da questo posto di lavoro freddo e quasi meccanico. Ma no, neanche i colleghi  sono la motivazione visto che qui la gente cambia sempre e tutto sommato io mi ci trovo bene con tutti quanti e con nessuno in particollare.

Comunque spero che sopporterai ancora per un pò i mei malumori, lo spero davvero per me...spero di trovare nuovamente quella gioia nelle più piccole e semplici cose, come una volta.

luni, ianuarie 19, 2009

Remedios

A nu fi - negativism la orizont

Eu nu mai vreau nimic, nu mai am dorinte in afara de una utopica - sa nu mai muncesc deloc si sa fac doar ce-mi place presupunand ca intr-o alta lume ar exista ceva sa-mi place cu adevarat si as fi sanatoasa tun.

Am constatat mai de multisor ca ma plictisesc cam repede si-mi cam lipseste curiozitatea si dorinta de aprofundare. Aproape ca nu ma intereseaza nici viata celor mai apropiati ce sa mai zic de asa zisele vedete - care or fi alea-  si de marea criza economica mai degraba inventata de o isterie generala.

Cu sau fara interesul meu viata merge inainte...unii dispera, altii ratacesc , altii se scalda in puf sau se iubesc...pe ei insisi in oglinzi vii si deformate. Cui ii pasa? Mie nu, de ce ar trebui?

Intre a fi sau a nu fi putem pune semnul egal chiar daca in ochii vii a fi pare mai scurt si deci mai pretios decat a nu fi. Ar spune ca poate prin evolutie a fi ar putea invinge a nu fi dar chiar si asa ce as putea eu face cu eternitatea daca as fi recreata dupa moarte? Nici macar asta nu-mi doresc.

miercuri, ianuarie 14, 2009

sunt botoasa

Siropel lasa-o balta, stii bine ca sunt deprimata pe termen lung, de asta nici nu-ti mai scriu. Asa, sa-ti pictez mainile si degetele de la picioare imi place dar nu ma pune la scris. Ce sens ar avea sa spun aici in gura mare toate neajunsurile vietii, si daca macar ar fi vorba de  neajunsurile materiale sau de cele de corazon, sau cele de serviciu... Dar nu, trebuie sa existe mereu ceva de natura fizica care ma indispune :  ori raceala, ori dureri de cap, ori zgarieturi sau bubite, ori un cos enervant, ori durerei de spate, ori vreo problema lunara si asa se tin lant. Cum mai pot eu oare sa fiu fericita si dispusa sa-ti scriu?
Ca asa sa n-ai de nici unele nu e greu, poti sa inchizi ochii si sa-ti imaginezi ca sunt, dar e mai greu daca mereu e ceva care nu-ti da pace si-ti strica pana si paradisul din vis.
Pe scurt m-am saturat de buline de toate culorile si marimile.

vineri, ianuarie 02, 2009

Suzanne Woolcott






link

Oo

An nou fericit, Siropel!

Mama a fost centralista pe 25, 31 si 1, nu mai contenea cu telefoanele de la multi ani cu sanatate si tot ce va doriti.  Iar eu abia de am reusit sa trimit 2 mesaje si sa primesc unul inapoi. Pur si simplu urarile astea nu-mi plac deloc, mereu si mereu aceleasi si aproape fara nici o utilitate. Anul bun sau rau n-o sa fie influentat nicidecum de urarea mea de bine. Desigur oricine ar spune ca trebuie sa urezi celorlalti un an bun pentru ca asa e frumos, si or sa se bucure ca te-ai gandit tocmai la ei. Si apoi daca prin gestul asta simplu isi dau seama ca iti pasa de ei iti vor raspunde la randul lor, daca nu imediat cu urmatoarea ocazie. Si astfel se socializeaza si sa pastreaza relatiile de prietenie.

O, da, asa este dar nu uita ca eu sunt antisociala deci la mine nu se aplica.

Hai mai bine sa-si spun ce am gasit sub brad in dimineata de Craciun...Mosul a fost darnic si mi-a adus un mp3 player Philips, un parfum florar desi eu prefer fresh, si ca in fiecare an pijamale :). 

Intrebarea este ce sa fac eu cu mp3-ul caci pe autobuz prefer sa citesc, la serviciu pot sa-mi pun castile si sa ascult muzica de pe calculator, iar acasa pot sa ascult muzica tare. Dovada ca telefonul meu are radio dar n-am ascultat la el decat atunci cand l-am luat. Ei, da, ca de obicei ma intreb cum de altii ii gasesc utilitate.