Parca ii cunosc pe astia mici de undeva
miercuri, iunie 14, 2006
O multime de canute, castronele si farfuriute taranesti se ingramadeau sambata in Obor. Ma uitam incantata la ele si ma vedeam la tara, in curte, la masa, cu castronelul in fata, sorbind cu pofta laptele de capra abia muls si nefiert in care aruncam bucatele de covrigi calzi luati de la brutar, de pe ulita vecina. Pareau niste corabii naufragiate intr-o mare de lapte pe care le salvam si le duceam la adapost cu lingurita. Aproape ca am uitat gustul si tare as vrea sa se intoarca timpul inapoi sa mai pot trai o data clipele alea...Sa fiu iar copil, sa fiu cu adevarat, si sa nu-mi pese de nimic, doar de jocul meu cu papusile si nimeni sa nu-mi pretinda sa fiu matura, sa-mi asum responsabilitati sau sa rezolv probleme.
Ca orice copil imi placeau mult jucariile si eram innebunita dupa reclamele de pe italieni, mai mult decat dupa desene. Mi-as fi dorit si eu o Tanya Dancing, o Barbie cu ponei si trasura, sau casa cu piscina si desigur un partener pentru Barbie,... un Cicciobello "la pipi davvero fara", o Sbrodolina, si cate nu mai erau. Imi spuneam mereu ca atunci cand voi fi pe banii mei o sa-mi umplu casa de papusi si o sa ma joc cu ele pana la adanci batraneti.
Am avut doar doua papusi in copilarie si le-am iubit mult... pe una mi-a adus-o mosu in clasa intai. Avea un chip bland, parul foarte lung prins in coada, o rochita de lana si cizmulite albe in picioare. O luam cu mine peste tot si aveam grija sa nu-i pierd cizmulitele. In schimb dupa numai un an i-am pierdut o mana la Tg-Mures si am plans o gramada dupa ea. Chiar si asa fara mana imi era draga si mi se parea mai frumoasa decat papusile verisoarelor mele. Spre deosebire de ale lor a mea isi putea indoi picioarele:).
Cealalta papusa tot de la mosu` am primit-o in clasa cincea si desi nu era mai frumoasa ca vechea mea papusa am inceput sa o indragesc la fel de mult. Am tinut-o sus in biblioteca pana anul trecut...Ii facusem o rochie de printesa si ii prinsesem in par flori de nunta...Da, ii schimbasem si ochii din caprui in albastrii ...oja mea albastra tinea loc de lentile de contact.
Cand ma jucam cu ele de cele mai multe ori le dadeam numele Corina. Aveam eu o slabiciune pentru numele asta urat (mi se parea sublim atunci) si imi imaginam ca aveau 20 de ani, erau studente la drept si terminau mereu anul cu nota 10...Asa cum ma visam eu...
Ce s-a intamplat cu ele? Prima ramasese fara ambele maini si o tunsesem scurt iar intr-o zi am uitat-o acasa la verisoarele mele. De atunci n-am mai luat-o de acolo...poate ca ajuns la gunoi in cele din urma. A doua zace cheala prin dulap...Pur si simplu parul i s-a stricat fara sa-l ating si cand am vrut s-o imbrac vara trecuta cu alta rochita mi-a ramas parul in mana. Ce sa-i fac asa cheala? nu pot sa o mai pun la expozitie...Si as fi vrut sa o am acolo pentru totdeauna.
Poate ca mi-ar trebui o alta papusa...Nu mi-o face nimeni cadou?:) Sigur acum am alte gusturi, Barbie nu ma mai incanta. As vrea o pausa mare, cu rochie din secolul XVIII -XIV, cu parul carliontat si paparioara pe cap...In Bucur Obor am vazut o frumusete doar la jumatate de milion...E de mult acolo, ma asteapta si imi sopteste mereu sa o iau acasa ca s-a saturat de vitrina, de privirile copiilor care ofteaza dupa ea si de colegele de etaj. :) Poate ca va fi a mea la inceputul lunii viitoare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)