Gianni Casanova

link

Fabio del Grande

link

Pe la inceputul clasei a XII-a nu stiam deloc ce aveam sa fac dupa terminarea liceului. Nu as fi vrut sa fac facultate, nu as fi vrut sa plec din orasul meu, m-as fi multumit cu un colegiu economic de 3 ani dupa care as fi dus o viata fericita si fara griji in casa parintilor mei la adapostul unui servici de mantuiala cu un salariu de vreo 3-4 milioane. Colegii mei erau cu totii entuziasmati si nu stiau ce facultati sa-si mai aleaga si unde sa-si incerce norocul sau stiinta. Eu ma simteam complet nepregatita desi la mate facusem cateva ore de pregatire pentru bac cu un profesor prea putin cunoscut in oras . La bac m-am ofticat putin cand un "retardat" a copiat tot dupa mine si a luat 8, 20 iar eu doar 7,30 dar mi s-a parut inutil sa fac contestatie pentru un punct acolo. Si uite ca tocmai media destul de mica (8,10) care nu mi-a permis sa intru la Colegiul din Buzau m-a facut sa-mi incerc norocul la ASE. Sigur si vecina mea Alina a avut meritul ei laudand in toate felurile Relatiile Internationale si ademenindu-ma cu orele de spaniola, italiana si geografie mondiala care se fac acolo...tot ce imi placea mie...La fara taxa nu m-a dus mintea sa intru desi la spaniola si geografie am facut aproape perfect ... la mate doar doua din cele 5 subiecte am reusit sa le rezolv.

Si asa am aterizat in Bucuresti, intr-un 226 aglomerat care ma ducea in fiecare zi din 13 septembrie pana in Romana. La inceput eram terorizata de aglomeratia din jur, de numeroasele autobuze cu numere diverse care se perindau prin statii si de ideea de a merge cu trenul. Eu care in viata mea nu urcasem intr-un autobuz sau intr-un tren de una singura ma simteam pierduta, mica si nestiutoare (si ca dovada a ingenuitatii mele dupa numai cateva lui mi-au si furat portofelul cu toate actele si banii). Garsoniera Valentinei nu arata prea grozav iar patul in care dormeam amandoua era cam stramt. Tare constiincioasa mai era Valentina si tare bataioasa si cu cat ea citea mai mult si voia sa stie si sa invete de toate si sa se implice in proiecte cu atat eu ma lasam pe tanjala.Nu aveam televizor, nici jaluzele, covorul era vai de el, baia la fel, apa calda din an in paste si pe deasupra ca sa facem economie stateam numai la lumina veiozei.:)
Pentru conditiile in care traiam banii pe chirie mi se pareau cam aruncati si asa in anul urmator m-am mutat la rude in Militari. Aici m-am simtit ca acasa, aveam absolut toate conditiile si mai eram si incurajata, cum acasa nu mi s-a intampla niciodata. Singura problema o aveam tot cu autobuzele in care dimineata nu ma puteam urca ca erau intesate de lume.

Sigur ca nu puteam sta la nesfarsit la rude oricat de bine m-as fi simtit iar in anul 3 m-am dus in camin in Vitan, camin destul de prost vazut dar unde se putea trai in coditii cat de cat decente . Sigur dezavantajele nu le poti ignora: 4 persoane intr-o camaruta stramta plus altele indezirabile care-si faceau aparitia la ore nepotrivite, fara bucatarie, cu o baie comuna infecta, cu un peisaj de cosmar daca priveai pe fereastra, cu muncitorii jegosi si tiganii pe care ii intalneai la tot pasu, riscand tot timpul sa se ia de tine, si apoi noroiul in care te afundai in zilele ploiase sau in cele de iarna calduta...In anul urmator am vrut sa scap de vagauna aia si m-am refugiat intr-un camin asemanator dar undeva la Avrig, in spatele blocurilor. Cu exceptia patului meu care scartaia tot timpul si a apei calde care mai lipsea cateodata am dus-o bine in Mecanica Fina si colegele de camera au fost de bun simt si tare vorbarete. As fi mai stat acolo daca nu as fi terminat facultatea.

Daca la inceput as fi vrut sa raman in Buzau for ever, dupa terminarea facultatii nici n-am vrut sa mai aud de oraselu asta atat de monoton si trist, cu strazile lui aproape pustii si lumea lui indolenta. Imi place furnicarul asta de Bucuresti, imi plac autobuzele mereu pline si oamenii activi , imi plac parcurile si infinitatea de optiuni pe care le ai pentru a petrece timpul liber.

Eram in Buzau, imi cautam de lucru in Bucuresti si imi venea greu sa ma prezint la interviuri. Trebuia neaparat sa-mi caut gazda si oferta mi-a picat din cer la momentul potrivit. Cand am venit sa vad camera m-am speriat de blocul cenusiu si vechi in care statea babuta, de starea deplorabila a usii de la intare si mai apoi a bucatarii si a holurilor sub orice critica la care se adauga si latratul necontenit al cainelui. O casa de cosmar cu ferestre lunguiete si inalte, cu lucruri vechi si multe ingramadite peste tot, peretii nevaruiti si murdariti de vreme, undeva intr-un colt intunecat o camera in permanenta reparatie dupa ce ploaia se scursese pe pereti. M-am mai calmat cand am vazut cada si camera mea cu biblioteca, covorul frumusel dar tot vechi si un birou nou cu scaun rotitor cum imi place mie. Am zis sa accept sa stau acolo o perioda in ciuda repulsiei si a senzatie ca niciodata nu voi reusi sa traiesc in asa conditii si cu un caine care latra si lasa par...bleah... Ma gandeam ca o sa stau doar pana imi gasesc job si pana o sa-mi gasesc altceva mai bun si la un pret cat de cat . Job mi-am gasit repede dar chirie in alta parte n-am mai cautat pentru ca m-am obisnuit cu locul si cu babuta, femeie culta la viata ei. De curand mi-a zis ca nici o fata nu a stat la ea asa de mult ca mine - 8 luni si probabil o sa mai stau pana la anu`-si poate ca nici una nu ar mai rezista in asemenea conditii. Insa eu, care traiesc putin in alta lume, nu prea fac caz de ce se intampla in jurul meu cu adevarat si as putea trai oriunde mai putin la tigani, in frig si fara apa.