luni, mai 31, 2010

Shoshanna Bauer


link

zi mohorata

Azi am fost zapacita rau, nimic nu mi-a iesit cum trebuia si desi am avut senzatia permanenta ca n-am timp sa respir de atatea treburi, la sfarsitul zilei, mi-am dat seama ca mare lucru n-am facut.

Si asa ca sa-mi puna capac s-a gandit si ploaia asta sa vine exact cand sa plec si eu de la serviciu si bineinteles ca m-a facut ciuciulete pana la statia de autobuz...si ca si cum nu ar fi fost de ajuns... cand mai aveam un pic de mers pe jos pana acasa hop am calcat intr-o groapa recent astupata cu pamant si bineinteles ca m-am innomolit pana mai sus de glezna si era sa-mi ramana papucul acolo, abia am reusit sa-l trag afara si eram tot una pe blugi si pe picior si pe papuc asa ca am luat la rand toate baltile din calea mea sa-mi eliberez piciorul de atata noroi.

Si uh, am ajuns acasa iar dupa ce m-am spalat si am mancat branza cu rosii mi-am regasit parca linistea. Sa speram ca maine va fi o zi mai buna :)

duminică, mai 30, 2010

Elaine Rose Lanoue


link

Vezi ca faci poze!

"Vezi ca faci poze!" era o atentionare uzuala intre noi fetele cand intamplator ni se vedeau chilotii pe sub fustite sau ne aplecam prea tare si ni se vedea asa zisul decolteu. Dar vremurile alea au trecut, partenere de joaca nu mai am iar vorba asta s-a pierdut si ea fara sa ma fi gandit nici o clipa de unde vine  de fapt. De unde si pana unde acest "vezi ca faci poze"? m-am intrebat eu, auzindu-l intamplator intr-o gara. Si in sfarsit m-am gandit acum, la 27 de ani, sa-i dau o justificare simpla: Marilyn Monroe si fusta ei sau poate coperti de reviste cu femei nude si seminude...Dar copila fiind nu ma gandeam la asta cand spuneam, pur si simplu era mostenire nu stiu cum si de unde...un alt mod de a spune  fara sa fi facut nicioadata asocierea cu fotografii deochiate :).

joi, mai 27, 2010

Juli Cady Ryan




link

la bella musica italiana

De vreo doua - trei luni am inceput sa ascult online Radio Kiss Kiss Italia http://www.kisskissitalia.it/player/#. Difuzeaza doar muzica italiana mai veche sau mai noua si e o placere sa ma trezesc sambata sau duminica dimineata, sa deschid fereastra sa intre soarele, sa dau drumul la radio si sa-mi fac treburile gen: pregatit micul dejun, strans patul, sters praful, aspirat, triat haine, bagat la masina... piccole cose ...care fara fundal muzical n-ar fi fost decat o corvoada. Dar uite cat de putin e nevoie sa transformi un lucru neplacut intr-unul adorabil. Ma che vita sarebbe senza la musica italiana!

luni, mai 24, 2010

cinema privat

A, uitasem sa-ti povestesc cum a fost ieri la film, de fapt cum e sa te duci la film in ziua de azi  la alt cinema decat la Mall. Era duminica, ora 5:15 dupamasa, cand am intrat la Glendale - o ora potrivita pentru o pilmbare, pentru stat la o terasa sau mers la un film - .  Un nene, aparent inglodat in calcule contabilicesti, ne priveste pe sub ochelari si ne intreaba:"Ati venit pentru film?". Noi: "Da".

Ne apropiem, intrebam de pretul biletului, punem banii pe masa iar nenea, in timp ce rupe biletele, ne spune prudent: " Dar sa stiti ca, pentru a rula filmul, trebuie sa existe macar 4 persoane in sala sau daca vreti doar in 2, platiti 4 bilete in loc de 2". N-am avut obiectii, sperand totusi ca pana la ora programata vor mai aparea vreo 2 doritori rataciti si .... am avut noroc. Cand am intrat, sala era pustie iar nenea "contabilul" ne-a sugerat sa ne luam si sucurile comandate mai devreme de la bar, pentru ca sunt masute in sala unde poti servi orice poftesti in timpul filmului si evident, daca fumezi, ti se poate aduce si o scrumiera - ceea ce s-a si intamplat, spre amuzamentul meu. Scaune comode, liniste, racoare, atmosfera grena si un film care ruleaza pentru 4 persoane...pacat ca nu a fost pe gustul meu acest Poker a lui Nicolaescu.

Daniel Kongos


link

duminică, mai 23, 2010

coincidenta sau nu

Era 16:14 si asteptam sa vina 41. La doi pasi de mine o femeie cu rochie lunga isi tinea de mana fata de vreo 10 ani. Fetita era prea dragut imbracata ca sa nu o privesc cu atentie si totusi cu discretie. Avea parul castaniu lung-lung si auriu la varfuri si o bentita alba cu fundita. Fustita putin plisata in patratele alb-negru si-o purta gratios peste ciorapeii negri cu model. Mi-am zis ca eu n-am fost niciodata asa draguta si am urcat in tramvaiul sosit in statie.

Era 21:17 cand m-am urcat in 41 care urma sa ma duca spre casa. La prima statie aceasi femeie si aceeasi fetita se urca si ele si cobora cu mine in aceeasi statie de unde plecaseram la 16:14. Si acum spune si tu, ce sanse sunt sa plec si sa ma intorc in acelasi tramvai cu aceleasi persoane in conditiile in care am fost in locuri diferite, am facut lucruri diferite iar 41 trece extrem de des. Incredibil!

vineri, mai 21, 2010

Jitariuc Alexandra


link

roze amintiri

In scurtul meu drum de intoarcere acasa de la statie de autobuz ma trezesc in fiecare zi surprinsa de cate ceva: ori liliacul inflorit, ori peluza de iarba si panselute, ori sacosa agatata intr-un copac...Azi a fost randul trandafirului salbatic plin de flori roze ...mi-a tremurat inima cand l-am vazut atat de frumos si mi-am adus aminte pentru o clipa de escapada din copilarie, cand am plecat ceata lui pitigoi la gradina de trandafiri. Nu mai stiu daca Giudica sau alcineva, a venit la noi in spatele blocului, sa ne propuna sa mergeam la trandafirii de langa serele de la marginea orasului, ca stie ea doar un loc pe unde ne putem strecura pe sub gard. Zis si facut! Si chiar asa era ...gardul ala nesfarsit era plin de trandafiri salbatici...niciodata de atunci n-am mai vazut asa frumusete si, desi eram copil, nu m-am indurat sa rup decat o singura floricica si cu atat mai greu mi-a fost sa ma intorc acasa. Acum nu mai sunt nici trandafiri, nici gard ci doar garaje, supermarcheturi si malluri ca doar trebuie sa facem profit. La ce ar fi fost bune niste tufe de trandafiri catarate pe garduri? Acum avem malluri. Ce sa facem si noi, nu tre sa mergem si noi la shopping? Nu trebuie sa mancam si noi la mall? Nu trebuie si noi sa ne umplem carucioarele cu lucruri de care de fapt nu avem nevoie? 

joi, mai 20, 2010

Beuleu



link

ieduti albi si negri

Am de cateva saptamani bune poza asta cu iedut alb pe desktop si la avatar si nu ma mai satur de ea. Imi place asa mult boticul lui si codita ca nu-mi mai trebuie altceva pentru relaxare decat sa stau cu poza asta in fata. Si e si normal ca doar iedutii sunt cele mai dragalase animale de pe pamant si pot fi singurul motiv pentru care m-as scula de buna voie dimineata din pat. Asa cum facem la tara in vacantele de vara cand ma sculam devreme numai si numai sa vad cum pleaca capritele si ieduti la izlaz.

Ce vremuri ...sunt asa nostalgica si nu reusesc sa ma acomodez deloc cu viata asta citadina, cu mersul la serviciu si cu timpul meu atat de scurt. Of, nu pot pur si simplu sa fiu atat de fericita cum eram atunci, n-as avea nici o sansa chiar daca m-as muta acum la tara si m-as apuca de crescut caprite. Pentru ca atunci era si joaca, erau copiii, era mamaia, era tata, era o alta viata si eu eram putin altfel chiar daca spun mereu ca nu m-am schimbat.

marți, mai 18, 2010

Timothy Toole

link

flori la geam

De vreo 2 saptamani eram asa obsedata ca o sa treaca iasomia si eu n-o sa apuc s-o vad inflorita. Si ieri dimineata cand scot capul pe geam ce sa vezi? iasomie inflorita la fereastra mea si am impresia ca o sa infloreasca si  "Mana Maicii Domnului". Iti dai seama? o sa ma imbat de la atata parfum. 

luni, mai 17, 2010

Antonio Diaz


link

vis politist

In visul meu de vineri noapte se facea ca ma dusesem acasa la Buzau si mama isi luase apartament,  din cate imi spunea ea, chiar in bloc la noi la etajul trei. Dar ciudat a fost ca de-alungul visului apartamentul nu mai era al mamei mele ci al unei femei mai tinere cu doi copii, pe care nu-i vad in vis, si uneori eu intru in pielea femeii si vad prin ochii ei iar alteori sunt eu, persona care vine in vizita. In momentul in care urc sa-l vad seamana cu apartamentul nostru dar era foarte incarcat cu mobilier si lucruri vechi. Femeia cea tanara incepe sa-mi spuna ca proprietarul parea un om ciudat si din informatiile pe care le stransese din vecini el ar fi avut si o nevasta si un fiu. Despre nevasta nu se mai stia nimic iar despre fiu se zvonea ca ar fi plecat in strainatate la munca. Si se mai spunea ca de fapt el nu ar fi putut vinde apartamentul fara acordul lor si deci tranzactia putea fi oricand contestata. Din motivul asta, imi explica femeia  sau imi spuneam mie insami ca trebuie investigat pentru ca exista cu siguranta ceva putred la mijloc. De exemplu el ar fi putut sa-si omoare propria nevasta si nu ar fi fost exclus sa existe un indiciu chiar in acel apartament iar ea deja chemase cativa detectivi dar acestia nu-si dadusera in nici un fel interesul sa caute probe. Ideea era ca acum, in visul meu, femeia isi asumase rolul de detectiv iar eu o urmam in timp ce peisajul se schimba. Apartamentul nu mai era la etajul 3 ci la 7 intr-un bloc de pe o strada laturalnica unde in realitate nu e nimic. Si mai ciudat la parterul blocului era un restaurant cu terasa mare si plina de mese si scaune gri-piatra iar patronul era un om care semana cu Zucchero si avea ochelari rotunzi. In cercetarile noastre l-am interogat si pe el dar era mai mult decat evident ca omul ala era mana in mana cu proprietarul si urma sa-i comunice acestuia intentiile nostre si curiozitatea de a afla cat mai multe despre sotia disparuta. Dupa interogare urcam in apartament si cercetam iarasi in amanunt camera...  avea parchetul mai ridicat in centru si lasat in cerc de jur imprejur iar in afara geamul lateral de la balcon era o prelungire ca o cutie montata acolo unde nu se putea avea acces din camera. In plus dulapul de haine era imens si femeia s-a gandit sa faca un fel de incantatie cu un lichid rosu pe care a inceput sa-l toarne incet peste dulap lasand astfel dare rosii pe usi. Ciudat e ca atunci apare si proprietarul incercand sa opreasca tot dar cade in genunchi si incepe sa planga impresionat dar totusi nu recunoaste nimic. Simtind ca aflarea adevarului este aproape o ia la fuga si pornim dupa el chiar din apartament cu saniile, ca si cum apartamentul nu mai era la etajul 7 ci pe un munte plin de zapada  si nu eram singure ci ne insotea si un detectiv care nu poate sa-si dea seama care-i nebunul, femeia sau barbatul urmarit. Se pare ca-i pierdem urma si adormim in padure iar la trezire eu si detectivul nu gasim decat niste insemnari si materiale lasate de femeie prin care se dovedeste ca proprietarul si-a omorat sotie si ca este acolo undeva in spatele dulapului din apartament. Morbid ...si deja cand ajungem acolo intr-adevar vedeam niste scanduri date la o parte, si doar o parte din corpul femei care parea intact, adica ca si cum nu ar fi murit...Pacat insa ca criminalul a fugit si s-a demonstrat astfel cat de indolenti sunt detectivi si in ce lume corupta traim. Un vis de nota 10 dovada ca nici nu l-am uitat si am putut sa ti-l redau dupa 3 zile.

miercuri, mai 12, 2010

somn dulce somn

Mmmm ce-as mai dormi! Dimineata mai ales abia ma convingm dupa juma de ora de cand a sunat alarma, sa ma ridic din pat si sa fac cativa pasi impleticiti pana la baie. Nu-mi place deloc idee sa-mi parasesc culcusul moale si cald si sa-mi intrerup visele mele intotdeauna atat de palpitante si sa le las sa se evapore. Am ajuns la concluzia ca intre o oala de sarmale in foi de vita si un somn bun o sa aleg mereu a doua varianta, iar eu la sarmalutele mele preferate cu greu renunt, sa stii. Si poti sa mi te plimbi cu toate bunatatile pe la nas ca tot n-ai sa ma convingi, doar datoria ma poate convinge sa ma trezesc.

Nu stiu dar pana la urma trebuie sa citesc Oblomov sau sa vad piesa de teatru. Ceve imi spune ca s-ar putea sa fiu si eu o "Oblomoava":).

marți, mai 11, 2010

clipa de bucurie dupa o noua-mica achizitie

Azi nu mai filozofez, ma bucur in tacere de noua mea bluzita cu fetita cu codite. Ma simt o scolarita de clasa a III-a imbracata cu ea si mai-mai ca mi-as face si eu doua codite ca sa fiu in ton.

luni, mai 10, 2010

Peter Kemp



link

Neverending Story

Asa sunt eu. Cand sunt singura incerc sa ma conving pe mine insami ca de fapt asa mi-e cel mai bine dar din viata mea totusi lipseste ceva si ma las usor corupta de imprejurari desi ma tem sa nu sufar . Iar atunci cand golul se umple mi se pare ca ma sufoc si vreau sa fug, sa scap, sa evadez. Si atunci cand ma eliberez mi-e bine ...pana cand iar o sa ma simt singura, si iarasi o sa incerc sa ma conving, si iarasi o sa lipsesca ceva... si iarasi o sa ma plang ca n-am aer si o sa caut o multime de motive sa ma justific mie insami.

Si chiar si din lantul asta lipseste ceva, un simplu paradox: vreau sa ma eliberez dar nu e atat de usor caci catenele sufletului ma tin inlantuita si am ranesc cand ma smulg si nu pot dintr-o data, trebuie sa ma chinui mult pana sa reusesc sa le rup. De asta cel mai bine ar fi sa ma tin tare cand sunt singura, sa nu sper la nimic si sa nu ma las corupta si sa ma conving pe mine insami ca asa mi-e cel mai bine.

duminică, mai 09, 2010

Anna Hurtig


link

alt fel de weekend

470 de poze se copiaza in calculatorul meu chiar acum, tematica lor fiind excursia de weekend pe Transfagarasean pe care am facut-o impreuna cu ai mei colegi de munca si din care abia m-am intors de o ora. Chiar daca genul de iesiri cu bautura, dansuri si stat afara la frig nu e genul meu mi-a prins bine aerul de la munte, ideea de comunitate, friptura la gratar si focul de tabara. Friptura mai ales "m-a dovedit", cum spune Monica, desi poate ca as fi mai mancat daca nu as fi fost constienta ca nu era spre binele meu.
Intamplarea a facut ca tocmai ieri sa se desfasoare un raliu pe Transfagarasan si in felul asta am putut pentru prima data in viata sa vad cum e sa stai pe marginea drumului in asteptarea masinilor de curse care iau curbe in viteza. Nimic deosebit doar teama ca ar putea oricand pilotul sa piarda controlul si sa intre in tine - spectator.
Imi amintesc ca pe vremuri mai urmaream si eu formula 1 ca aveam un pilot preferat - Riccardo Patrese - si mereu ma intrebam cum o fi sa stai pe marginea pistei si sa te uiti la masini cand poti mult mai bine sa vezi ce se intampla din fata televizorului. La fel si la fotbal, totul este mult mai clar la televizor. Dovada ca nu stiu cati participanti au fost si cine a castigat la raliul nostru.
In concluzie in weekend am avut parte de o experienta draguta.

joi, mai 06, 2010

Angela Bacon-Kidwell



link

doar linistre

Iubesc linistea asta. N-o mai simtisem de ceva vreme. Imi place ca, atunci cand ma intorc de la lucru, nu trebuie sa fac nimic ce nu vreau, nu trebuie sa-i dau nimanui nici o explicatie, nu trebuie sa-mi fac programul in functie de nimeni, nu am nimic de invatat pentru scoala sau de pregatit pentru serviciu si nici n-am grija zilei de maine. Ma simt asa ...."spirit free". Si cand sufletul meu e asa linistit pot in sfarsit sa citesc si sa ma uit la filme si iarasi sa-ti scriu.

miercuri, mai 05, 2010

Daria Endresen


blogul Dariei

nici maine nici niciodata

Oamenii maturi si responsabili, incorsetati in reguli simple si cu drumuri de urmat bine stabilite, nu-si dau seama ca maturitatea ucide sufletul. Asa ca nu-mi cere si nu te astepta sa ma maturizez vreodata, sa-mi dau visele si nesiguranta pentru certitudini si materialism. Si nu-mi mai spune ca gresesc caci greseala nu exista, exista doar reguli inventate si perceptii diferite pentru ca suntem diferiti.

marți, mai 04, 2010

A.Madestra. W


link

gradina din vis

Trebuie sa recunosc ca, desi nu mai vad cerul atat de larg si albastru si nici rasaritul de soare peste oras, imi place aici. Daca ma uit pe fereastra prin perdeaua cu ochiuri mari ma simt ca la sat caci vad numai verdeata in jur si o bucatica de acoperis de tigala de la casa de vis-a-vis. Oftez, caci toti noii mei vecini si mare parte din cei din cartier au casa cu gradina unde pot sta seara la taifas, citi o carte la umbra in miezul zilei sau iesi din cand in cand la o gura de aer sau de parfum de floare. Si nu vilele si casoaiele imi plac unde totul luceste de curatenie ci casele astea imperfecte, cu masa si leagan afara, papucii in prag, catelul care latra, masina parcata, radioul care zumzaie...si eu care pictez...Asa ma imaginez in fiecare curte ca si cum ar fi a mea, as fi relaxata si fericita caci as trai in oras ca la tara.
Dar momentan trebuie sa ma multumesc cu gradinita blocului, plina de flori si ea, si de fiecare data cand ma duc pana afara sa duc gunoiul mai intarzii un pic sub mangaiera razelor de soare si mai arunc o privire in jur si la casa de vis de vis-a-vis.

sâmbătă, mai 01, 2010

1 mai la iarba verde

Chiar daca n-am pe nimeni si nimeni nu doreste sa ma insoteasca dezinteresat la padure sau la gratar de 1 mai, tot am petrecut o zi frumoasa. Am iesit ca in vremurile bune la plimbare in Herastrau cu rucsacelul in spate si camera foto dupa mine. Si-am gasit destule coltisore de fotografiat si o multime de barci, barcute si vaporase care impanzisera tot lacul spre marea mea surprindere. Ca doar in Herastrau am mai fost dar abia daca am vazut o barcuta ratacita sau un vaporas obosit...Si era asa cald si frumos ca n-am rezistat si mi-am luat si o inghetata cu menta, noua mea inghetata preferata, pe care am savurat-o pe o buturuga cu iz de mare.
Iar apoi mi-am cautat si mi-am gasit un locsor singuratic si umbros cu verdeata si papadii si raze de soare ce sclipeau in frunzis. Am citit despre Tonita, m-am gandit aiurea, am suspinat si m-am bucurat de natura. Parca ma aflam intr-o dumbravioara numai a mea si nu in Herastraul cel aglomerat.