Eram la serviciu si azi pe la pranz a venit de la o filiala din Italia o cerere de informatii goala asa ca a trebuit sa-l sun pe relationship managerul care a trimis-o ca sa-l intreb ce vrea de fapt, lucru care mie imi displace total, ca de altfel orice conversatie telefonica. Mi-a raspuns formal la intrebari cu accentul lui sicilian si asa dupa voce i-as fi dat pe putin 40 de ani. O data sfarsita conversatia ma trezesc cu ferastra de chat al messului nostru intern deschisa. Era tot el si-mi facea complimente pentru cat de bine vorbesc italiana si bineinteles din vorba in vorba mi-a cerut sa-i trimit o poza ca poate sunt la fel de frumoasa pe cat de bine stiu limba lui. Bineinteles ca atunci mi-am zis ca cine stie ce mosneag insurat si cu copii se da la mine si initial am refuzat sa mai continuu conversatia pe teme personale dar apoi am zis hai sa-l intreb totusi cati ani are. Si mi-a zis ca are 25, iti imaginezi? mai mic ca mine cu 3 ani si cu o voce asa batrana? Sigur, ar fi putut si sa minta dar totusi mi s-a intamplat si contrariul cu un alt relationship manager: avea o voce asa dulce si frumoasa la telefon iar pe chat mi-a zis ca are 38 si-i insurat. Acum sunt curioasa ce poze o sa-mi trimita maine la serviciu ca asa mi-a promis. Cu toate astea nu te gandi ca mi-ar placea vreodata sa am un partener italian. Nu am un motiv anume dar pur si simplu imi sunt antipatici. La un spaniol poate m-as gandi de doua ori :)).
