Imi aduc aminte ca in clasa a V-a aveam la mate o profa de treaba, inalta, cu nasul ascutit, care imi spunea mereu Emi in loc de Eni si la ora ei ne asezam mereu in banca dupa notele pe care le luam la ultima lucrare de control - cu cat avem note mai proaste cu atat stateam mai in spate. Asa ca mai mereu eram obligata sa suport locurile incomode din primele banci unde stateau de regula premiantii clasei (eu clasandu-ma mereu in zona mentiunilor chiar si in clasele I-IV). In prima banca mi se parea mereu ca mi se vedeau incaltarile murdare si imi impingeam picioarele sub scaun sa fie cat mai ascunse de ochii profei. Privirea o tineam mereu in jos iar mainile aproape lipite de caietul de matematica...
Din fericire calvarul nu a durat mai mult de un an caci, dintr-a VI-a pana la sfarsitul gimnaziului , am facut mate cu cea mai inspaimantatoare profa din Scoala 11 - Cobzas .Frate-miu facuse si el mate cu ea si tin minte ca mai mereu se vaita mamei ca "e o nebuna, ca cere prea multe elevilor, ca toti ii stiu de frica" si ca are ceva cu el...La inceput m-am ingrozit si eu de groaza lui dar apoi am descoperit ca femeia n-avea nimic si daca invatai luai note bune fara nici o problema.
Cea mai placuta amintire a fost zecele luat la teza chiar in anul in care m-am operat la picior. Dadusem teza la mate si plecasem chiar a doua zi cu mama la Bucuresti uitand cu desavarsire de scoala. Cand am vorbit cu tata la telefon, dupa ceva vreme, foarte grav m-a intrebat ce-am facut la teza si eu am inceput sa ma balbai ca stiu ca am facut ceva pe acolo (ma gandeam desigur ca am luat vreun patru) si atunci a inceput sa rada si mi-a transmis felicitari din partea profei.
Prin clasa VII insa incepuse sa se poarte "meditatiile" la mate si aproape jumate din clasa facea pregatire cu d-na Cobzas si incepuse sa se vada discriminarea pe care o facea intre favoritii ei si ceilalti. Asa ca ai mei au zis de ce sa nu ma duc si eu sa meditez la "Teorema celor 3 perpediculare" impreuna cu Irina, colega de banca, mai ales ca intr-a VI pierdusem destule ore.
Imi aduc aminte scara blocului unde ne asteptam unii pe altii, sufrageria cu masa mare pe mijloc in jurul careia ne strangeam cate 5-6 elevi, profa care ne dadea cate 2-3 probleme de rezolvat si pleca pe la bucatarie sa mai spele niste vase, perdelele ca de tifon simple dar elegante, caietul inrosit de pix. Se pare insa ca meditatia asta indelungata nu mi-a prins chiar bine caci nu prea mai ieseam din nota 8 si ma cam culcam pe o ureche. Cand am vazut insa ca se apropie admiterea la liceu m-am hotarat ca pregatirea de forma nu ma avantaja si am inceput meditatia cu un vecin, profesor undeva la tara. Nu-mi placeau deloc orele petrecutela langa omul ala cu privirea fixa care imi vorbea atat de rar si sigur pe el ...Era mult prea interesat de cifrele alea si incerca mereu sa-mi faca o rezolvare putin mai altfel decat ar fi trebuit in mod normal. La Cobzas, profesoara atat de renumita in oras, nu am vazut in privire aceeasi pasiune si aceeasi determinare ca la omul asta care de mult ori ma tinea peste cele 2 ore fara sa-mi ceara bani in plus.
In clasa a VIII-a in paralel cu matematica am facut pregatire si la Romana cu un profesor din scoala mea, caci nu voiam sa mai repet gresala si sa fac meditatii chiar cu profa de la ore. Ce e drept doamna Bajenaru facea niste comentarii deosebite si ni le dicta in clasa dar eu as fi vrut sa fac si gramatica. Nu-i mai stiu numele profului de pregatire si nici chipul parca nu mi-l mai amintesc dar stiu sigur ca imi placeau la nebunie sambetele in care ma duceam la el. Faceam pregatire cu un tip care voia sa dea la liceul de politie si o tipa care voia la liceul pedagogic si eu ma pricepeam cel mai bine la analizat fraze. Inca mai stiu ziua aia in care profa de la ore a scos juma` de clasa la tabla sa analizeze o fraza ni nici unul n-a stiut sa faca bine ...asta pana nu am iesit eu sa culeg laurii. Tare mandra de mine mai eram pe atunci mai ales ca si la teza luasem 9 dar acum stau si ma minunez cate greseli gramaticale pot sa mai fac in filele aste de jurnal ...Unde s-a dus oare gramatica mea iubita nu stiu...
Prin clasa a IX-a am observat ca spre deosebire de colegii mei care facusera engleza dintr-a II-a eu nu prea stiam cum nici acum nu stiu .Asa ca mama ce-a zis: hai sa dam fata sa faca si ea engleza la vecina din blocul de langa. Era o femeie tare de treaba cu o voce domoala si facea pregatire doar cu mine in camera fetei ei plecata la facultate, o camera primitoare si plina de watercolour ( nu-mi aduc aminte cum se zice in romaneste :D). Faceam timp de 2 ore exercitii cu verbe de pe o culegere mititica dar groasa cu pagini moi si ingalbenite si mai mereu plecam acasa cascand ca totul te imbia la dormit in camera aia. Nu dupa mult timp am renuntat ca mi se parea absurd sa incerce cineva sa ma invete o limba straina cu forta daca eu n-aveam nici o tragere de inima.
Apoi, pana pe la jumatatea clasei a XII am lasat-o mai moale cu "meditatiile", mai ales ca la mate
eram printre primii din clasa, cu toata exigenta doamnei Manzala. Hm, daca ma gandesc bine, asta nu era un lucru prea bun ca mai toti din clasa erau bata la mate si numai eu, Radu si Mihaela ajungeam la medii de 7 si 8. Totusi intr-a XII-a, cand toti intrasera in febra bac-ului, am facut cateva ore amarate cu un prof de la nu stiu ce scoala pe care mi-l gasise tata (fusese elev al unui fost profesor de-al lui). Statea langa piata de pasari intr-o casa cu etaj negricioasa si urata si dadea meditatii intr-o camaruta strimta plina de gazete si culegeri de matematica.
Meditatiile cele mai placute insa au fost cele la franceza cu Angelica. Terminase facultatea nu de mult si mereu cand ma duceam pe la ea stateam de vorba si ma pacalea uneori cu o cafea fara cofeina. Inca mai am caietele cu notite, acasa, in biblioteca, si as putea oricand relua gramatica daca timpul nu ar alega atat de repede. Cand am luat 10 la bac tare mandra a mai fost de mine pentru ca nici unul din elevii ei nu reusise performanta si dupa cum spunea ea, niciunul nu era atat de constiincios ca mine. Mereu cand ne intalnim si este insotita de altcineva nu uita sa ma prezinte ca una dintre elevele ei cele mai bune.
