Alexandra V Bach

link

Un zbor spre nemurire

Si iarasi a trecut o saptamana. Timpul zboara iar eu vreau sa fiu nemuritoare. Nu ma conving deloc romanele cu nemuritori  si povestile cu vampiri in care saracii isi plang soarta si invidiaza fiintele efemere, ba se mai si indragostesc de ele si apoi le duc dorul o eternitate. Eu cred ca m-as adapta, n-as avea probleme din astea,  mai ales daca nici n-as imbatrani. Bine, poate as prefera totusi sa fim cu totii nemuritori si sa se cenzureze doar nasterile pe merit si in acelasi timp sa putem coloniza mai multe planete cu nemuritori.

Oricum e tare, noi chiar si asa, nemuritori, avem impresia, mai ales cand suntem tineri, ca n-o sa murim niciodata, motiv pentru care incepem sa invatam sa ne facem un viitor, incepem sa muncim din rasputeri pana imbatranim sa ne cumparam case si masini si lucruri de valoare care dupa cativa ani de pensie (cine are noroc) n-or sa ne mai foloseasca la nimic. O sa le lasam semenilor mostenire, si ce-am realizat? Nimic! Dar bineinteles asta nu-i un motiv sa ne sinucidem, din contra, daca tot pana la urma o sa murim  de ce sa nu vrem sa traim ceva mai mult ca si cum am fi nemuritori? Macar pentru descoperirile astea miraculoase care se fac si care-mi dau impresia ca absolut orice este posibil ... daca putem sa comunicam atat de usor prin internet, telefon, filme si fotografii, sa conducem si sa zburam cu viteze uluitoare, sa ne operam cu laser si sa vedem pe viu ce este inauntrul nostru... chiar si prin simplul fapt ca respiram si gandim suntem un miracol...de ce n-ar putea fi posibil orice si insasi nemurirea?

Poate trebuia sa ma nasc mai tarziu cand deja nemurirea si tineretea fara batranete ar fi fost descoperita, acolo era locul meu. Dar, cum speranta moare ultima, pot inca sa visez...