duminică, octombrie 18, 2009

ECO

Sambata si duminica dimineata dupa ce ma trezesc fac ce fac si tot la emisiuni gen viata satului ajung sa ma uit. Imi place sa ascult intreprinzatorii agricoli cum isi prezinta afacerile, fermele, culturile de cereale, podgoriile de struguri. Imi place muzica aia care insoteste imaginea campului si cum se plimba ei pe acolo si se lauda cu soiurile lor bune.

Azi de exemplu pe Raiuno am vazut o ferma de porci cu pete negre si spre mirarea mea toata ferma era o dumbrava cu locuri de balacit in noroi, locuri de mancat si de dormit si de umblat hai hui... si faza tare...ai fi zis ca erau cirezi de vaci sau herghelii de cai salbatici si nu porci sedentari cum ii stiam eu. Apoi am vizitat virtual o ferma de capre si erau acolo o multime de caprite, cu blanita de toate culorile si modelele, toate vesele si jucause. Si mica ferma apartinea unei tipe venita cu mult timp in urma din America in Italia sa studieze arta dar care si-a dat seama la timp ca adevarata ei pasiune erau animalele si in special capritele. Si asa a lasat totul balta si si-a facut o mica ferma la tara si s-a stabilit definitiv in Italia.

Si eu ma gandesc asa cat de fericita as fi sa am si eu ferma mea de care sa aiba grija altii iar eu sa ma joc in fiecare zi cu capritele si iedutii. Si dimineata cand ma scol sa cante cocosul si sa-mi mananc fulgii cu lapte de caprita la masuta din gradina in miros de flori de vara. Si sa am tot felul de pomi fructiferi sa pot face dulceturi fara conservanti si sa mananc doar legume netrate din gradina.

E chiar un pacat sa fim aproape obligati sa consumam alimente cu tot felul de adaosuri si toxine din import sau romanesti cand mai ales noi putem produce si comercializa produse naturale. Eu daca as avea bani si as fi femeie de afaceri m-as apuca sa fac niste supermarketuri alimentare cu program pana la ora 22:00  numai pentru produse 100% naturale cumparate in special de la tarani si asociatii satesti. As crea o structura care sa se ocupe de verificari, analize si control de conformitate si de ambalare si depozitare adecvata. Apoi as incepe o campanie de promovare a produselor BIO si de informare a modului in care produsele cu aditivi pot dauna sanatatii.

sâmbătă, octombrie 10, 2009

despre casatoria mea imposibila

Am terminat cura de slabire de 2 saptamani si acum o sa mananc normal - adica mult si repede- cum imi place mie.  Daca dadeam jos mai mult de 500 g sa zic ca avea un sens sa continuu dar asa nu se merita ... nunta lu` frate-miu a trecut si motivatie nu mai am. De intalniri cu posibili viitori iubiti nu are rost sa ma dau in vorba (daca as fi fost si credincioasa m-as fi calugarit de mult) iar  in camera la mine n-am oglinda sa-mi aminteasca in fiecare zi ca sunt cu zece kg mai grasa decat acum 5 ani.

Apropo de iubiti si nunti, acum dupa nunta lu` frate-miu, tot neamul mi-a prezis ca eu urmez si ca de pe acum incep sa se pregateasca. Ha, ha, sa fim seriosi, cum ar putea oare cineva sa-si imagineze ca eu o sa ma marit vreodata? Lasand la o parte pretentiile, intoleranta si egoismul meu ... cum as putea eu vreodata sa ma las dusa la slujba aia plictisitoare din biserica si sa accept tot tambalaul ala nuptial de o zi si o noapte? A, da, poate la starea civila m-as duce alaturi de cel pe care il iubesc si ma iubeste sau de cel care ma iubeste si are multi bani (asta desigur fara sa renunt la numele de familie) . Dar ambele variante par imposibile intr-o lume in care mai toti confunda iubirea cu buna intelegere, obisnuinta si sexul... Dar poate ca iubirea atat de ascunsa si rara cum mi-o imaginez eu nici nu exista si atunci cu atat mai mult cele doua variante vor cadea.