Simon Pais

clic

la razboi inainte

Siropel ca sa nu zici ca pe tine nu te-am anuntat...am primit telefon de la firma aia de recrutare si mi-au zis ca cei de la Unicredit Produzioni Accentrate ar dori sa ma aiba in echipa lor. Mai ramane sa stabilesc maine detalii legate de contract si sa-mi redactez demisia. Uffa, parca incepe sa-mi para rau ca plec...sa dau eu cu piciorul la o asa plictiseala (cine o sa ma mai plateasca pe mine pentru stat degeaba?)! Si colegii mei...Raymond care-mi zambeste vorbind la telefon, Mihaela care ma dadaceste, Octav care mi-a dat azi ciocolatica pe care a primit-o, Cristina care mereu are ceva sa-i scot la imprimanta... Dar, in fine, ma asteapta acolo alti colegi si un training de 2 saptamani in Italia...

Iar se intampla sa mi se puna pata pe ceva si dorinta sa mi se indeplineasca din prima ...La admitere n-am vrut sa ma inscriu decat la o singura facultate si acolo am intrat, cand m-am angajat la Moda Very Chy de la primul anunt si de la primul cv am fost acceptata, iar acum, dupa un an si ceva petrecut la Angelo Costa, mi-a venit in seara de ajun sa aplic la jobul asta (si doar la asta) si iata-ma.

Si cati nu spun ca fara spaga sau prieteni nu poti sa-ti gasesti un job in ziua de azi.

de la vis la vis

Imi aduc aminte ce incantata mai eram cand am vazut pentru prima data scris intr-una din scrisorile Talidei cuvantul "vizavi". Intr-o clipa cuvantul asta bizar s-a trasformat in cel mai frumos cuvant din lume "vis-a-vis" ...dar nu citit in frantuzeste ci pe romaneste... de la vis la vis sa visam la infinit...