Pe Calea Calarasi trec in fiecare zi cu tramvaiul si mai mereu e aglomeratie. Minute in sir stau si privesc cladirile imbatranite, patiseria cu geamuri murdare, usa de fier vopsita alb de la parterul unui bloc pe care scrie stangaci -tuns 40 000 -, curtea de tara a unei familii de Bucuresti, aceleasi ATV-uri insirate care-si asteapta cumparatorii, casa mea de vis ascunsa dincola de ziduri inalte si brazi de oras...In mai putin de doua saptamani n-am sa mai trec pe aici si n-am sa le mai vad iar copacelul meu a inflorit mai devreme vrand parca sa-si ia la revedere.
