duminică, iulie 27, 2008

Micul Paris

La plecare, pentru cateva clipe am simtit in aer vraja Micului Paris...un acordeon plangea, o chitara canta o serenada, un batranel elegat,  cu palarie si ochi mici, zambea linistit iar soarele batea cu blandete pe terasele vechi ale blocului de langa Cismigiu. Balcoanele gri cu columne si terasele de la ultimul etaj sunt incantatoare si le-am privit pana a sosit troleul modern al zilelor noastre.

Mai devreme statusem pe o banca, citisem un pic, dar nu prea mult caci un batran singuratic a intrat in vorba cu mine mirandu-se ca mai exista inca tineri care  intr-o zi de duminica stau sa citeasca o carte in parc. Parea un batranel distins, fost coleg de facultate cu Sergiu Nicolaescu...Mi-a vorbit despre Tolstoi si mi-a recomandat Comedia Umana a lui Balzac si din vorba in vorba am ajuns si la coincidente: nascut in judetul Buzau, cunoscator al orasului unde n-a mai fost de 15 ani si al imprejurimilor, purtand acelasi nume de familie ca mine, locuind atat de aproape de serviciul meu....N-as fi vrut sa-i dau numarul de telefon dar a insistat atat de mult incat am cedat pana la urma...de ce oare nu stiu?I-a placut de mine, normal, si mi-a si spus ca ar mai vrea sa ne intalnim sa stam de vorba ....as zice, ca un adolescent.

Lasand in urma banca unde un batran si o tanara cu o carte in mana conversau....am gandesc ca sunt o persoana de moda veche chiar daca m-am nascut in lumea agitata a sfarsitului de secol XX. As vrea pentru mine  o cina romantica pe o terasa la malul marii, un vals cu un partener in frac, o plimbare in caleasca pe un drum in piatra cubica, o invitatie la ceai dansant pe muzica anilor `20.
Ce viata ar fi!?

 

Nu-mi plac femeile de afaceri.

Azi desenam imaginar femeia feminina, exact cum nu pot eu sa fiu.
In primul rand daca nu e proportionala, n-are pielea fina, unghiile ingrijite si date cu un pic de lac nu poate fi eligibila. Trebuie sa poarte tocuri inalte si subtiri, gentuta trebuie sa fie mica, iar rochita din matase sau voal nu trebuie sa treaca de genunchi dar nici prea scurta nu trebuie sa fie.  Daca poarta palarie e cu atat mai bine iar cercelusii delicati nu trebuie sa lipseasca.  Machiajul discret... Parul poate sa fie scurt sau coafat la spate, in niciun caz par lung desfacut.
Legat de imbracaminte, nu trebuie sa poarte culori aprinse, nici negru, albul se accepta in combinatii cu diverse nuante.
Si asta nu e tot, trebuie sa zambeasca, sa priveasca jucaus si sa plece sfioasa privirea :P... sa vorbeasca frumos, moderat, corect.... si eventual sa stie sa gateasca. 

marți, iulie 22, 2008

the last day of my life

Ce ai face daca ai afla asa pe nepusa masa ca maine (sau peste o saptamana, sau o luna, sau un an) e ultima zi di viata ta? Am auzit de mai multe ori intrebarea asta  si tot de atatea ori am incercat sa-mi dau un raspuns dar fara sa fi depasit acel nu stiu, poate....Oare as incerca sa fac ceva ce n-am avut curaj sa fac niciodata? Oare as pleca in Venezuela, oare as sari din avion cu parasuta, oare as face o excursie pe orbita, oare m-as aseza in mijlocul strazii circulate si as propovadui intr-una ce frumoasa este viata? Oare implinirea unui vis ar putea atenua durerea despartiri constiende de viata mea de zi cu zi, anosta deseori, dar pe care totusi o iubesc asa cum este?!
Nu, pobabil ca nu...Probabil ca as sta si as astepta ultima zi din viata mea fara sa fac nimic cum nu fac nici acum cand stiu ca undeva in viitor sfarsitul inevitabil va veni. Din contra, m-as izola si mai mult, as inchide obloanele si as astepta in agonie sau in cel mai bun caz as incerca sa ma conving ori ca nu e adevarat ori ca moartea nu poate aduce nimic rau, doar o eterna tacere a constiintei de sine.

joi, iulie 17, 2008

suflet de parc

Fiecare parc parca are sufletul lui. Parcul Ozon e un batran aflat la a doua tinerete iar pentru el fiecare om e binevenit...Ii plac mult copiii veseli care tipa si alearga de colo colo fara incetare, ii plac tinerii casatoriti care-si insira carucioarele colorate pe alei, ii plac batranele iesite la pui de vorba si-i plac cartile si bicicletele.Si sunt sigura ca il iubeste mai ales pe bunicul cu lupa. Mai deunazi statea singurel pe o banca cu sosete lungi trase in picioare si bascuta pe cap...Si ce crezi ca facea cu lupa? Analiza paginile ingalbeniste ale Contesei de Charny. Iar eu doar treceam si ca de fiecare data imi spuneam ca paradisul asa trebuie sa fie...un loc in care fiecare sa-si gaseasca pacea interioara si sa uite de timp pentru totdeauna....un loc in care soarele sa rasara si sa apuna mai incet...

miercuri, iulie 16, 2008

Jia Lu



website &blog

lectii de pictura

Nu stiu ce viata as avea eu fara visele astea "interesante" noapte de noapte. Din fericire mare parte din actiune si chiar imagini imi raman in minte. Azi noapte, de exemplu, ma aflam in casa unui pictor si urma sa iau niste lectii de pictura dar trebuia sa-mi astept randul pentru ca alte doua persoane aveau de terminat doua lucrari. Si cat am stat si am asteptat am privit cum o fata desena niste forme ciudat care nu ma duceau cu gandul la nimic. Insa pe masura ce aseza culoare pe panza, culoare albastra ca cerul, si arunca grabita pe ici pe colo tuse de alb, mi se dezvaluia pictura in intregul ei. Era pur si simplu un joc de copii in valurile inspumate ale marii...La sfarsit, in visul meu, eram de-a dreptul fascinata cum fata asta reusise atat de repede sa creeze din nimic o imagine atat de vie. 
Eram un pic descumpanita si parca imi era rusine sa mai cer lectii de pictura gandindu-ma la desenele mele firave si la cat de departe eram de perfectiunea care ma orbise. Incepusem sa ma fastacesc ca de fapt eu nu cred ca o sa pot vreodata sa ajung la nivelul ala, ca eu stiu doar asa in creion sa schitez ceva...Desi actiunea a continuat, firul amintirilor s-a rupt atunci cand pictorul si-a aruncat privirea pe cateva desene, care erau mult mai reusite decat as putea face eu in realitate.

luni, iulie 14, 2008

...fara titlu

Lamaia, ceaiul si branza le-am urat din totdeauna iar acum.... acum trebuie sa ma fortez si sa mi le indes pe gat cu speranta ca poate candva o sa ma fac bine. Ufffa, si pe deasupra mai trebuie sa renunt si la mancarica de mazere care imi place asa mult!Grrrrrr!
Dar sa-ti povestesc totusi lucruri mai placute....In weekend am condus si la tara si la Monteoru dar tot nu ma descurc singura nici dupa atata timp...Si in rest am stat tolanita la umbra si tare bine a mai fost!
Si azi noapte am visat frumos cum de multisor nu mai visasem, dar nu-ti spun ce, secretu` meu!

miercuri, iulie 09, 2008

Vladimir Kush








link

concert

Pink a facut un spectacol mult mai bun anul trecut decat Nelly Furtado anul asta. Dar sa spuneam ca a salvat-o dansatoarea aia blonda si sexy...
Mi-am luat amintire niste cercei din aia la moda, am mancat frigari naspa, l-am vazut pe Nihasa in multime si cam atat...
Iar la plecare  ia taxi de unde nu-i cu toata lista de firme de taximetrie pe care mi-o pregatisem de acasa. Si dupa o ora de incercari nereusite am pornit pe jos...Desi obositor drumul pana la Aviatorilor, unde s-a intamplat un miracol, a fost placut. Era liniste,caldut , nimeni pe strada, masini putine si rare....si bulevardul fara sfarsit...parca mergeam spre infinit.

sâmbătă, iulie 05, 2008

Bob Byerley



link

Eva in Paradis

Mereu am zis ca e mai bine sa fii ignorant si sa nu stii ce se petrece in jurul tau cu adevarat si sa traiesti linistit in lumea ta lipsita de griji. Cu cat stii mai mult cu atat incepi sa dezvolti mai multe ipoteze, mai mult sau mai putin placute, sa compari si sa tragi tot felul de concluzii care pana la urma se pot dovedi complet false. Dar tu te agiti, iti faci probleme, te stresezi incepi sa te intrebi de mii de ori de ce este asa si nu altfel...Si pentru ce?
De asta zic: mai bine sa nu stii ca prietenii te vorbesc pe la spate daca in realitate iti zambesc si te incurajeaza, ca iubitul te inseala daca e la fel de atent si iubitor, ca salariul tau e mai mic ca a celorlalti daca iti ajunge pentru strictul necesar, ca analizele sunt proaste daca tu esti in forma si ai multe vise si planuri de implinit...
Tot ce trebuie ca sa fii fericit e sa nu stii...Pomul Cunoasterii n-ar fi trebuit sa existe in Rai!

vineri, iulie 04, 2008

amada soledad

Iubesc atat singuratatea si m-am obisnuit atat de tare cu ea incat oricine incearca sa patrunda in gradina mea secreta se trezeste cu usa in nas, si asta dupa ce in prealabil am creat impresia ca usa ar sta mereu deschisa. :)

marți, iulie 01, 2008

Perdere l`amore

Anton Arkhipov




link

batu batu

Ar fi fost dragut sa-mi spuna Gargarita cand eram mica dar unchiul meu imi spunea Gandac, nici macar tu Gandacel, asa ca sa ma alinte. Si tare ma mai supara si asa mogaldeata cum eram, de abia la genunchi il ajungeam, strigam la el furioasa: "Ba tu! Ba tu esti gandac!". Parca ma vad si acum  langa gradinita de la poarta unde crestea menta in nestire jucandu-ma in lumea mea de copil si totul se naruia cand vedeam ca se apropie. Imi era tare antipatic iar lui tare ii mai placea sa ma vada imbufnata si-si etala mai apoi rasul basescian, de care doar acum imi dau seama. Dar din fericire nu venea asa des pe la tara si nici nu statea prea mult, era burlac pe atunci si locuia singur intr-o garsoniera din Rm-Sarat.
Acum ne vedem cam rar, multe s-au schimbat, gargarita tot n-am devenit, dar amintirea zilelor frumoase care atunci mi se pareau urate a ramas intiparita aici... pentru totdeauna.