despre luna plina care scade si iti arata ca ti-a luat

Pif alearga cu urechile in vant.

De ce plangi cu lacrimile mele, albina de miere?

Veioza rosie cu capul spart inca nu s-a aprins, asteapta...

Cand ochii tai fierb in tacere, verde de fiere

impovarat de ganduri sangerii uiti de noapte si de stele.

Calatorii visurilor mele au facut popas in Eden.

E plin de crizanteme si de frunze aurii in parcuri nipone, pe alei de ceara, in hambare de orez.

Paladinii ataca cerul de purpura al inserarii cu spadele topite de avant.

Si-acum e pustiu!
Desertul imens,acoperit de ghiata inimii, asteapta si el... primele raze de soare.