Royan Jorge

www.royan.com.ar

Ilana Yahav

Si uite ceva ce chiar merita vazut! http://www.youtube.com/watch?v=Zi_760pnGtg
Si mai sunt si altele aici.

Sandy Bell

Draga Siropel,

Te anunt cu o deosebita incantare ca am revazut pe youtube primele 40 de episoade din Sandy Bell dublate in spaniola. Cu doua saptamani in urma am sacrificat pentru ea o intreaga duminica dar a fost un sacrificiu care nu mi-a adus altceva decat o mare bucurie in suflet. Numai asculta intro-ul frantuzesc si ai sa te indragostesti pe loc de coditele ei, iti garantez. Uite aici - http://www.youtube.com/watch?v=vh8WnnorLKw !

Uitasem complet de povestea "scotiencei" pierduta intr-un naufragiu si crescuta de un tata adoptiv care isi sacrifica viata personala si cariera de dragul ei. Cum e si normal Sany este iubita de toata lumea din sat: de vecini, de doamna Wellington, de Eduard si chiar si de baietii care ii cauta mereu nod in papura. Singura ei dusmanca este Kity cea rasfatata- fiica unui magnat cu mosie prin partile locului -care vrea cu orice chip sa se casatoreasca cu Mark. Acum cine mai e si Mark? Mark era baiatul domnei de Wellington care se intoarce acasa cu ustensilele-i de pictor amator chiar in momentul in care parintii pleaca la Londra cu probleme financiare si mor intr-un accident de masina. Intre el si Sany Bell se infiripa o idila nevinovata dar care in cele din urma este curmata de tragicul accident ce il obliga pe tanar sa incerce, printr-o eventuala casatorie cu bogata Kity, recuperarea averii familiei. In ultimul moment renunta si fuge in lume cu scopul de a deveni un mare pictor urmand ca mai apoi sa se intoarca realizat la draga lui Sany Bell.

Dupa disparitia neasteptata a iubitului, Sany Bell ramane orfana si de tata si descopera tot adevarul cu privire la salvarea ei din valurile marii.

Dupa o perioada petrecuta cu vecinii ei se hotaraste sa plece la Londra la domnul Ronwood -detinator a unui ziar modest - asa cum o sfatuise tatal sau pe patul de moarte. Departe de cei dragi si de cainele sau (Tambour parca il chema in frantuzeste), Sany infrunta ostilitatea noii familii dar cu timpul reuseste prin felul ei de a fi sa le castige dragostea.

In acest rastimp ea il cauta pasiv pe Mark, este urmarita mereu de Kity care o acuza ca stie unde se afla viitorul ei sot si ca nu vrea sa-i spuna, si il ajuta la ziar pe domnul Ronwood.

Ajunsa la varsta la care trebuie sa-si aleaga un drum in viata, Sany Bell hotaraste sa devina reporter si incepe sa colinde lumea in lung si-n lat in rulota domnului Ronwood alaturi de Tambour si prietenul sau Ricky. Si nu numai...Kity prin influenta tatalui sau devine de asemenea reporter luandu-i locul unui anume Alex - un tanar talentat care incearca sa razbata prin propriile forte si care si el va fi prezent pe ruta urmata de Sany. Nevazut, si Mark urmeaza aceasi traseu in Europa in dorinta lui de a deveni pictor dar mereu evita sa se intalneasca cu Sany fata in fata pana la episodul 40.

Cam la acest nivel eroina noastra obtine si primele informatii legate de mama sa naturala care o duc cu gandul ca a murit in urma cu 17 ani dar nu inceteaza sa spere si se gandeste mereu la cercelul cu narcisa pe care il strangea in mana in momentul in care a fost salvata.

Va urma...>>/

Jeana Sohn

link

ce-am fost, ce am visat si ce-am devenit

Eu cand eram mica nu ascultam povesti nemuritoare la pickup precum Vali si Razvan, nu mergeam la cursuri de balet precum Flavia, nu cantam la vioara precum Mihaela si nici la pian precum Oana, nu faceam cursuri de desen precum Alina si nici nu stateam in casa toata ziua citind precum Armand sau facand exercitii la matematica precum Auras.

O sigura data mama m-a intrebat daca nu vreau sa ma inscriu la innot la sala sporturilor de la Buzau...dar nu de placere ci pentru piciorul meu "bonlav"...si evident am refuzat cum refuz din start orice lucru care prin durere imi poate imbunatati aspectul fizic.

Prima carte pe care am citit-o a fost Micul Print si asta abia in clasa IV-a dupa lugile insistentei ale mamei mele care se arata cam ingrijorata ca nu-mi placea cartea de romana. E posibil ca apoi sa fi citit si Comoara din Insula urmata dupa o pauza de 2 ani de Cei Trei Muschetari care mi-au deschis apetitul. Astfel se explica de ce si acum am impresia ca nu stiu sa citesc si evit intotdeauna sa o fac in public cu voce tare.

Cu siguranta te intrebi dar eu oare ce faceam? Ei bine eu dupa ce veneam de la scoala si imi faceam lectiile in graba ma postam in fata televizorului la desene animate pe romani si italieni, la telenovelele dublate de pe RETE 4 (Topzio &Co), la Salvati de Clopotel, Piovra si Dallas. Iar cand eram la tara in vacantele de vara nu ma mai saturam de jucat cu papusile cu Mirela, Ramona si Ana Maria. Dar pe unde nu ne mai asezam toalele si carpele : cand ploua tot patul din bucatarie era al nostru - fiecare in coltul ei isi construia camera papusei - iar cand era vreme buna ne intindeam pe prispa la tataia, in leasa de porumb a Mirelei sau in fundul gradinii. In fundul gradinii la umbra nucului si printre aracii de fasole eu ma trasformam in Bobby, Mirela in Pamela iar Ramona in Sue Ellen iar pe JR il faceam cu schimbul si ne jucam pana seara tarziu.

Eu si Mirela eram nedespartite si ne tineam scai una de alta. Tin minte ca intr-o zi a furat din pachetul tatalui ei doua tigari Carpati si a venit la mine foarte incantata sa-mi arate ceva dar in fundul gradinii  nu aici. Si asa am tras eu primul si ultimul fum de tigara la 10-11 ani. ORIBIL! Am dat gata apoi juma' de borcan de dulceata ca sa treaca gustul.

Ramona era putin mai distanta si parca prea matura pentru varsta ei - asta pentru ca avea doi frati mult mai mici - iar la 10 ani deja trecea prin fata casei noastre cu sandale cu toc, rujata si fardata. Se stia ca la scoala avea numai note bune, mai mereu o gaseam citind si o ajuta pe maica-sa la treaba. Si pe Mirela o cam punea la treaba, numai eu eram lenesa, ca si acum de altfel. Nu faceam nimic toata ziulica ca doar eram aia mica.

Acum imi dau seama ca in jocurile noastre nu faceam altceva decat sa ne transpunem visele de cum vom fi noi cand vom creste mari. Si am crescut iar prezentul nu are nimic de a face cu visurile noastre de atunci. Eu n-am ajuns nici sotie de fotbalist,nici actrita, nici licentiata in drept si nici n-am stat singura intr-o garsoniera pe perioada studentiei.

Mirela are acum copil de 4 ani, sta cu socrii la oras, are masina si dupa o perioada de munca in Italia s-a angajat la un cazino unde probabil e platita mai bine ca mine.

Ramona a facut master, s-a maritat, are un job pe cinste si tinteste spre mai bine, si-a luat si masina iar casa e "pe vine".Iar eu am ales singuratatea si indolenta. Poate castig la loto!Doar asa macar un vis ar putea deveni realitate. Numai ca norocul si-l face omul cu mana lui !

Matthew Price

link

Ufffa!

Am avut o saptamana grea, a trebuit sa ma grija de cele 40 de ghivece de flori ale gazdei mele plecata in tabara cu nepotul, plus de cei 2 caini latratori ai familiei. Si la ce puteai sa te astepti de la mine?! Iar am omorat o floare - CRIMINALA - de data asta cred ca am udat-o prea des :D. uFFA! Nu ma pricep la nimic! La gatit cu atat mai putin iar acasa cand am fost m-am taiat la deget incercand sa tai o rosie - exces de zel. Si tot din ciclu' neindemanare cu doua zile in urma, m-am izbit cu degetul mic de la piciorul stang de un pietroi - capul in nori e de vina- de mi s-a umflat cat toate zilele si abia daca m-am putut deplasa la serviciu si inapoi.

Dar nu totul a mers pe dos. Sa vedem totusi si partea buna a lucrurilor!

• Salcamul fermecat din spatele blocului pe care nu l-as fi observat plangand, cu petale de flori verde-pastel, daca n-as fi iesit dimineata cu Hard la o scurta plimbare. Soarele stralucea cu putere iar el ningea linistit in lumea lui. Ici-colo vedeai albinute batand voioase din aripioare si desprinzand una dupa alta petale-i de nea.

• Troleul-cocos ce nu credeam sa existe si-mi ziceam in gandul meu ca femeia aia care tot intreba ce se auzea era cam dusa asa cu pluta pe canale (vorba profei de geogra.)...Dar nu, azi m-am convins pentru ca azi canta mai tare ca de obicei la fiecare frana si pornire ...Cucurigu!

cacaniu in dungi :D

Cat de promitator arata desenul asta in creion si in ce hal am reusit sa-l stric!

Totala lipsa de simt estetic in potrivirea culorilor, asta ma caracteriza si in orele de desen din generala. Toate erau bune si frumoase pana nu tranteam pe plansa un mozaic de culori cacanii care-mi taiau tot cheful de a mai lucra. Memorabila ramane lucrarea aia in care profa venise cu ideea unui rand de copaci si unuia de flori peste care sa desenam cativa copii dandu-se in leagan. Am facut acolo o imbinatie de rozaliu maroniu de ziceai ca nu mai ramasese hartie la wc si-o folosisem pe aia :D.

Dar ce sa spun, am avut si momente mai bune cand foloseam mai mult alb, galben, albastru, verde- culorile potrivite pentru desenele mele pline de copii. Pentru ca profa noastra nu ne punea niciodata sa facem vaza cu flori, cos cu fructe sau casa mea ci doar copii pe soare, copacul vietii plin de copii, anotimpurile personificate si ....pline de copii...etc, etc.

Imi mai amintesc ca desenele mele, pe care eu le credeam destul de reusite in general , nu prea erau remarcate si chiar si acum ma intreb oare de ce?In schimb aveam un coleg caruia ii tremura mana pentru ca era foarte emotiv si nu putea sa deseneze in tempera ci doar cu niste creioane colorate speciale...si desena naspa , ca sa zic asa...Dar profei i se parea original stilul lui si mereu ii aprecia lucrarile.

Sic!

Allison Sommers

link

Brandi Milne

link

Mie-mi place Palmoliv!

Mai tii minte reclama aia care ne invadase dupa revolutie "tu, el , palmoliv si corpul tau"?

Am incercat tot felul de geluri de dus dar nici unul nu s-a comparat cu palmoliv, si mai ales cu ala movaliu- relaxant. Cat priveste sapunul, am preferat insa la fel de cunoscutul Fa pe care anii parca nu l-au schimbat si am refuzat cu incapatanare sa incerc si altceva. Asta pana ieri cand un palmoliv trandafirul mi-a facut cu ochiul din vitrina unui chiosc. Cand l-am desfacut am simtit mirosul amintirilor...Intr-o clipa am revazut curtea de la tara unde Mirela mi-a facut cadou un sapun Fax de ziua mea, sifonierul de odinioara din dormitorul mare unde stateau mereu pitite doua sapunuri Oana care miroseau la fel de frumos. Mama le tinea acolo sa imparfumeze hainele dar cand se ivea ziua cuiva, sau era vreo zi speciala pe la scoala mi le impacheta si mi le dadea sa le fac cadou.

De aici mereu am trait cu impresia ca toata lumea primea pe atunci sapunuri in dar pe care le daruiau mai departe dupa o prealabila conservare printre haine proprii.Si nu stiu daca altora le facea placere dar eu eram extaziata cand vedeam ca mama primea cate un sapun din ala bun, ambalat in hartie lucioasa cu un cap de fetita in colt. Astfel de sapunuri nu ajungeau niciodata pe tejgheaua de la baia ci doar acolo puse bine pe rafturile mai inalte din sifonier unde eu nu ajungeam.

Si uite cum totul s-a schimbat...Acum ploua cu sapunuri frumos ambalate si aromate in fel si chip...dar parca niciunul nu are aroma trecutului ca Palmoliv.

trecut, prezent si viitor

Pornesc de la zero  idei dar trebuie sa-ti scriu totusi ceva, ca altfel te vei ofili de tristete...te stiu eu!

Prezentul se compune din: o revista pe genunchi, o imagine cu delfini zburand printre valuri, o pagina de Travian cu 88 de locuitori, un teanc de ziare ce urmeaza sa fie aruncate necitite la gunoi...Deja trecem la viitor...doua bilete verzi pentru concertul Julio Iglesias, o intalnire cu casa mea complet schimbata...dar parca trecutul imi place mai mult. Nu ma simteam eu bine cand ma duceam  acasa si o gaseam  asa cum arata cu 2 luni in urma si cum o stiam din totdeauna?
Trecutul ...da...zmeura si caise, margelute rosii si cercei albastri de trandafir  - pierdut intr-o gara-... concert Pink, maini ridicate, scandari si o ilisim pitica care se chinuia sa razbata printre ele...Si teapa anului - taxi cu 7,9 lei per Km :D.