luni, iunie 26, 2006


Ieri am avut mai mult spor la treaba si mi-am facut niste spaghete cu sos delicioase dupa reteta
Vulpii Bucatar si am incercat si niste oua in apa dar nu mi s-au parut asa grozave cum le laudau gazda si colegul meu de birou. Ar fi fost frumos daca ai fi putut sa vii si tu sa gusti din ele si sa-mi spui cum ti se par.
Dupa masa trebuia sa ies cu un prieten la plimbare in IOR dar din pacate nu se simtea prea bine si am amanat. Asa ca tot singurica am pornit la drum si am poposit in Cismigiu cu gandul sa ma asez pe o banca si sa citesc dar acolo ajunsa n-am rezistat sa nu savurez o inghetata :) iar cand l-am vazut pe pictorul meu am uitat de carte si m-am dus atrasa ca un magnet sa-mi faca un portret. De mult il stiu pe baiatul asta blondut si cu ochii albastri si senini care face niste portrete superbe la doar 10 ron (nu zic 100 000, vreau sa ma dezvat). Deseori m-am oprit sa vad cum deseneaza dar fiind foarte aglomerat de fiecare data, nu mi s-a parut momentul potrivit. De data asta nu era nimeni si statea singurel pe banca ... Cand i-am zis ca vreau sa-mi faca un potret i s-a luminat chipul de un zambet larg...a vorbit cu mine, i-am spus ca de mult il stiu, si-mi place mult cum deseneaza si mereu mi-am dorit sa-mi faca un portret el, nu altcineva. Cand eu zambeam zambea si el si invers...iar cand era foarte concentrat si eu eram foarte serioasa.

Am iesit tare trista si suparata desi eram foarte fericita ca in sfarsit un alt vis al meu devenea realitate. Spune si tu acum ...nu-i asa ca sunt ca si in realitate? Celor care ne viziteaza eu zic sa le recomandam calduros sa-si faca si ei intr-un weekend un portret in Cismigiu la pictorul nostru ca se merita.


Dragul meu am revenit! Sambata m-am sculat tarziu si n-am avut chef sa mai ies din casa desi imi programasem de cu seara o mica plimbare la piata. Neducandu-ma la piata n-am avut din ce sa fac mancare si am facut un fel de greva foamei...dar n-am simtit pentru ca am fost foarte ocupata: am citit si am desenat. Si hai sa-ti arat ce desene am mai facut ( in ritmult asta n-o sa mai ajung niciodata sa desenez asa cum imi doresc, cred ca pana la urma o sa caut pe cineva sa-mi dea meditatii regulate).





Si pentru ca tot mi-am fotografiat desenele (offf nu stiu cand o sa reusesc sa-mi iau si eu un amarat de scaner) am zis sa-mi fotografiez si cerceii si sa-mi completez colectia

Luni iarasi, un nou inceput de saptamana...Venita din weekend am o multime de lucruri de povestit si nici nu stiu cu ce sa incep mai intai. As vrea sa schimb un pic modul de adresare, as vrea sa-mi personific blogul si sa-i povestesc lui tot ce-mi trece prin minte, sigura fiind ca niciodata nu se va plictisi de sporovaielile mele, nici de neumaratele greseli de scriere si de exprimare...Asa ca...

Dragul meu blog,

Imi pare bine ca te regasesc dupa doua zile de absenta. Incepand de azi n-o sa mai fii doar suport de vise ci o sa sa participi activ la ele.Dupa cum vezi te avansez la rangul de prieten, un lucru extrem de rar la mine. N-as vrea sa avem secrete unul fata de altul asa cum nici pana acum nu prea am avut. De cand te am pe tine am primit mesaje gen m-am inselat amarnic, te credeam o femeie puternica si independenta, ar trebui sa mai si minti uneori, e foarte periculos sa ne expunem ranile si gandurile in public.Oricum eu nu cred ca publicului astuia ii pasa vreaun pic de mine, de ce cred, de ce simt , toti vin, se uita si pleaca si foarte rar mai lasa cate un comentariu...Si stii ca nu-mi pare rau sa stiu ca din cand in cand cineva vrea sa fie dragut cu noi si sa ne faca sa credem ca le pasa.
Oricum ar fi noi doi o sa fim mereu impreuna si o sa ne pese unul de altul, nu-i asa? si n-o sa ne mai simtim singuri si abandonati.:). Stai cumintel aici ca revin curand sa-ti povestesc ce am facut zilele astea.

vineri, iunie 23, 2006

Jen Kim



Clar, azi n-am avut noroc de poze frumoase... toate sunt ciudate si nesuferite.

link

David Kim

Fish and dandelions
link

NOEL ILL


link

judecata fluturasului :((


link
:) Azi dimineata la 5:30 m-am trezit intr-un ciripit de pasarele asurzitor. Se luasera la certa asa cu noaptea in cap si tocmai la fereastra mea...A trebuit sa ma scol si s-o inchid ca nu se mai putea dormi de atata galagie :P...Dar mai bine totusi ca m-au trezit ca visam o chestie naspa si plangeam in somn cu lacrimi de crocodil.

Alessandra Mogorovich




link

Carlo Maestri

Ei... da, pentru prima data vad o pictura pe gard. Sa fie doar o iluzie optica?:P

link

joi, iunie 22, 2006

Victor Lee



link

Màriam Ben-Arab



blog
E pentru prima data cand stau in Bucuresti in lunile astea de caldura torida...

Stop, stop!!!! Acum am vazut ca voiam sa abordez aceeasi tema ca si Mariko. :) Da, acum am vazut, ca eu fac mai multe in acelasi timp...cu un ochi ma uit la ce scriu cu altul mai vizitez si alte bloguri si oricand pot sa ma opresc din scris si sa rezolv ceva urgent la munca. De-asta nici nu fac nimic bine. Ei bun, si acum? Ce daca a scris si Mariko oricum voiam sa povestesc cam ce-mi place mie vara asta.

*Imi place dimineata cand ies din bloc si e numai bine de cald si toata aleea miroase a tei proaspat (seara parfumul de tei amestecat cu caldura inabusitoare e prea puternic iar mie ceaiul nu-mi place ca ma face sa ma simt bolnava).
*Imi place ziua ca stau la umbra la birou cu aer conditionat si apa rece langa mine.
*Imi place inghetata la nebunie si cola cu ghiata pe caldura de foc
*Imi place rochita mea albastra pe care o port in casa
*Imi plac adierile de vant care se fac simtite uneori, curentul care se face in autobuz de la geamurile deschise, umbra copacilor si ploia torentiala dupa o zi caniculara
*Imi plac oamenii care asteapta in statie imbracati toti in culori deschise si mai ales in alb...ca si cum marea ar fi aproape
*Imi place fantana din piata Unirii si picaturile racoritoare care-mi poposesc pe obraji cand ma apropii
*Imi place seara cand privesc pe fereastra camerei mele verdele negru al copacilor tacuti, cand simt briza dulce a noptii si cantecelul unui greiere ascuns in iarba...
*Imi place sa ma intorc acasa pe inserat si sa gasesc in fata blocului copii care se joaca si cate o mama care striga de la balcon" La masa!" iar ei nu vor sa-si lase jocul de vacanta si sa urce...asa cum faceam si eu.
*Si-mi plac batraneii care stau in parc la taclale pana seara tarziu...

miercuri, iunie 21, 2006

Geraldo Valério





link
Simona de ziua ei nu mai are nimic de scris. Simona e doar fericita ca a primit flori albe si ca si-a inaugurat palariuta albastra pe care tot o lauda. Simona ar face un singur lucru, ar rasfoi la nesfarsit pagini de picturi, desene si ilustratii si ar vrea si ea sa poate desena ceva care sa placa....si ar mai vrea sa nu mai intalneasca persoane care au o parere proasta despre toti si despre toate si care se vad deasupra tuturor.

Palarioara mea

Desi Alex Noriega are desene mult mai reprezentative am ales sa-mi pun pe blog "Sleeping bunnies always work!"

marți, iunie 20, 2006

Aya Kato




Sunt vrajita de stilul asta de a desena cu multa culoare si multe datalii care par aruncate la intamplare cand de fapt sunt asezate intr-o ordine perfecta...Abia m-am hotarat ce desene sa-mi aleg de aici
Despre cirese si bratari de aur...
Nu-mi plac ciresele mici, fara coada si cu gauri. Nimanui nu cred ca-i plac. Imi plac ciresele mari si negre, ca o inimioara insangerata de pasiune care-mi coloreaza limba. Chiar daca au viermisori nu-i o problema, oricum si viermisorii tot din ele mananca, deci tot o particica de cireasa sunt si ei...Cu toate astea le scot samburele inainte sa le mananc si pun viermisorul deoparte pe marginea farfurioarei alaturi de ceilalti. Saracutii atat de mici si scosi afara fara mila din cuibusorul lor unde aveau mancarica din belsug. Dar asta este legea "junglei", cel mai puternic invinge.:)
De aur nici nu vreau sa aud si parca sa mi se faca in ciuda primesc numai cadouri din astea. Imi vine sa arunc bratara pe care mi-a facut-o cadou mama cu atata incantare...sperand ca si eu voi fi in culmea fericirii cand imi voi pune ditamai brataroiu la mana. Desigur n-am putut sa-i spun direct cat de dezamagita am fost, doar i-am spus ca nu merit, ca n-am la ce sa o port, ca e periculos sa mergi pe strada cu o asa bratara la mana. Si iar a inceput cu morala...ca " ia-ti si tu un costum elegant sa mergi la serviciu, aranjeaza-te si tu, da-te si tu cu un ruj, ca ai vazut fetele la varsta ta ce cochete mai sunt, si descurcarete si altele au si copii...Eu la varsta ta mama aveam responsabilitati, il aveam pe Dan..." si din acelasi ciclu " Fa-ti si tu o prietena, ca haide prieten nu mai zic, iesi si tu in oras, chiama si tu fetele la tine, mai da-le un telefon, nu mai fi asa inchistata ca n-o sa rezolvi nimic in viata, or sa te calce toti in picioare, fii mai comunicativa ca altfel nu poti sa te descurci si singura nu poti sa traiesti".Frumos cadou desigur numai ca eu nu stiu sa apreciez adevarata valoare a lucrurilor.

luni, iunie 19, 2006