viata la tara

"- Mamaaa, unde gasesc si eu o patura?"Mama e pe afara, nu stiu ce tot face si-mi raspunde "Vezi acolo, jos, in sifonier". Nu scotocesc prea mult si descopar patura mea, la care am renuntat de curand, mai greu e sa o scot ca e intepenita printre cuverturi lucrate de mamaia la razboi. Aia verde imi e tare draga caci patul din casa de la televizor era mereu acoperit cu ea in timpul zilei. Pana la urma reusesc s-o trag afara lasand mare taraboi in sifonier dar nu-mi pasa si inchid usa. Cu patura si cartea in mana ies din casa si ma duc la tataia in bucatarioara sa-i fur o perna si apoi, mai asa mai asa, imi intind patul de vara pe iarba din gradina. Soarele mangaie, pasarelele canta, vita de vie fosneste iar eu citesc. Citesc de vreo ora, tataia s-a pus in pat la televizor iar mama a intrat in casa sa savureze un somn de dupamiaza, unul dulce ca la tara. In spatele meu parca se aude poarta si cativa pasi lenesi si greoi de starlici si apoi  apare si tanti Maritica cu o farfurie impachetata in ziar "-Saru`-mana", i-i zic "-Sa traiesti, v-am adus niste branza cu smantana" imi raspunde ea razand si trece mai departe spre cartierul general, unde tataia o intampina cu voie buna. Mai am doar o pagina jumate de citit si, desi e soare,  a inceput sa ploua binisor asa ca strang la repezeala si pornesc in graba la adapost. Tanti Maritica imi da instructiuni cum sa strang patura in timp ce tataia-mi zice sa le las asa, aruncate in pat, ca n-are nimica. Hotarasc sa-mi termin cartea dar nu prea pot, tanti Maritica incepe iar sa-mi povesteasca cum a cazut baba ..." da tare mah, am crezut ca gata a murit, i-am suflat in gura, am zgaltait-o si-am strigat la ea mamica, mamica, scoala-te mamica, ce mai, i se dadusera si ochii peste cap, am strigat la Gina sa aduca lumanarea, femei batrana sa moara asa fara lumanare, dar Gina mea in loc s-o aduca alerga pe drum, ii frica ...dar vezi c-a mai avut zile si si-a rehenit ghine, vaz".

Dupa ce a plecat si ploaia s-a oprit ies cu tataia la poarta si nu trece mult si apare si tanti Neacsa (eu ii ziceam Neasca cand eram mica) si incepe sa ne povesteasca ca nu mai poate sa-ti faca soba la ea acolo anul asta " Baietii astia au o gramada de cheltuiei ca au facut camera aia si gardul asta si inca e neterminat" "Da maine mi-a zis ala ca hine sa-mi dreaga colo la sobele alea din casa, tre sa hie ca doara nu mi le-o lasa asa neterminate".

Cum necum, tataia a zis ca se duce sa cumpere o cocacola din aia, de la Brutar, si ma lasa singura cu tanti Neacsa pe banca, care incepe sa-mi povesteasca ca nu prea mai aude bine daca e galagie in jur  "am avut vreo 2 atacuri de inima dar multumita lui D-zeu pot sa-mi misc mainile si chicioarele. De asta nu mai auz ghine si nici mancare nu mai tiu minte sa fac, face Mirela. Ghiata tata Anica, D-zeu s-o ierte, ea m-a invatat sa fac mancare. Ce femeie era, buna tare, harnica si respectuoasa, mereu imi zicea - Daca auzi mama de cineva ceva, tu sa nu spui, sa nu spui la nighirica - asa era ea. Si atunci cand am cazut eu prima data, parc-o vaz aici la poarta, se uita la mine si plangea saraca."

Apare si tataia cu o sticla mare de American Cola si tanti Neacsa-i zice "da ce-ai luat bre din asta ca asta-i periculoasa, mai ghine luai din aia galbena ca-i mai buna.".Dar tataia zice "nu ca asta-i din aia buna, m-a si intrebat Stanica de care vreau la 25 sau la 35 si am zis din aia la 35 ca daca-i mai scumpa e mai buna".

Ma duc sa-mi iau aparatul de fotografiat, nu mai tine, am vazut o gramada de buruieni dragute pe marginea drumului. Prima data florilea astea trei de musetel, dar nici astea galbene nu-s urate, mmm, dar stai ca mai incolo sunt unele cu gard in spate, a si uite un plastic rotund pe jos cu o mana pe el, pare de la o sticla  si s-ar potrivi numai bine infipt in buturuga aia de sub nuc...

Elene Usdin

link

same old same old

Mmmmm, iar a inceput sa miroasa a tei pe alei si a Mana Maicii Domnului prin gradini ascunse...Asa trec anii tineretii mele, binecuvantati de singuratate si tacere, de parca n-ar fi fost, de parca n-ar fi trecut nici o zi de cand am mirosit prima data o floare de tei.

Mai e putin...Cu fiecare clipa ce trece, "prea tarziul" se apropie mai grabit, si nici macar nu ma straduiesc sa-i pun bete in roate ca sa se miste mai incet. Si cu ce as putea oare sa-l opresc? Cu pasiuni mediocre si efemere, cu daruire neconditionata, cu schimbari permanente de look, de decor, de atmosfera si comportament? Cu experimente nelimitate, fara principii si precautii zadarnice...asa timpul ar trece mai incet. As avea atatea amintiri incat mi s-ar parea ca am trait o vesnicie  iar "prea tarziul" n-ar mai fi petru mine decat un calator indepartat.

I hope me GOOD LUCK!

Ai, ai, ai! Si aveam asa chef de scris dar cu cat aman si tac mai mult cu atat gandurile se evapora. Vineri seara eram pornita sa-ti povestesc cu lux de amanunte si fotografii cum s-a desfasurat ultimul curs de pictura. Cat de frumoase si cat de diferite au iesit lucrarile pornind de la o tema fixa. Dar am amanat si s-a dus tot entuziasmul.

Acum sunt pornita iarasi sa invat engleza, pentru a nu stiu cata oara, fac exercitii de zor ...de scriere, de citire, de gramatica. Dar din astea simple, :D nu-ti imagina vreo grozavie. Sa vadeam cat ma tine. Ultima tentativa la franceza a fost de scurta durata, doar 2 zile.Dar cu engleza deja am 4. Toti mi-au zis ca n-am minte si nimeni n-ar mai fi dispus sa reia gramatica la puricat. Pai normal, ca doar pentru toata lumea engleza e usora dar pentru mine "IZ VERI HARD INGLISU" asta. :D

Laura Laine

link

reincarnarea sufletelor

Acum cateva zile mi-am terminat cartea de citit si "obligat fortat" am zis sa iau o mica pauza. Si stii, e chiar nasol sa stai degeaba in asteptarea autobuzului sau a statiei urmatoare si sa-ti alunece ochii nerabdatori  de la chelia unui pensionar la geanta unei domnisoare. E si normal ca, in momente din astea, sa incepi sa te gandesti, asemeni mie, la nemurirea sufletelor si la reincarnare. Si daca totusi dincolo de ce ne putem imagina, incorsetati in idei preconcepute dar asa zis realiste, ar exista totusi un suflet nemuritor? Un suflet fara memorie care sa treaca la infinit dintr-o fiinta in alta, sa fie mereu acelasi si totusi diferit, adaptat la o noua lume. Iti dai seama cum ar fi ca sufletul meu sa fie transferat aleatoriu exact in corpul unui viitor luptator de sumo, al unui hamal indian sau al unei viitoare stele de cinema?..sau, de ce nu, in cel al viitorului comandant al flotei interstelara sau al geniului care va reusi sa deformeze spatiul ca sa putem calatori in timp? Ups, si cum ar fi asta? Te pomenesti ca sufletul o sa cunoasca niste tulburari de identitate calatorind in timp si intalnindu-se cu sufletul dintr-o reincarnare precedenta. Mdeci, calatoria asta in timp a sufletului nu merge. Dar ce-ar fi ca sufletul sa se reincarneze in fiinte de pe alte planete, adica in extraterestii? Sau poate intr-o lume paralela? Dar nu ma gandesc la una gen rai, iad ci una pur si simplu altfel, in care sa existe  parametri complet diferiti de cei din universul nostru. Sa zicem un alt spatiu creativ al lui D-zeu, daca iti place mai mult asa, pe care noi nu avem nici macar capacitatea de a ni-l imagina.

Daca n-as fi asa comoda si lipsita de curiozitate poate as rasfoi vreo carte sau cateva pagini de net despre reincarnare. Dar la ce bun? Eu doar sunt Toma Necredinciosul, pana nu vad nu cred.

Floriana Barbu

link

weekend placut

Aseara am fost la expozitia colegilor mai mari de la Scoala de Arta. Multe din lucrari le vazusem expuse in atelier si nu mi se parusera cine stie ce dar asa inramate aratau chiar bine.

Si ca sa recuperam ora de lucru de ieri, profu` ne-a reunit azi dis de dimineata in Parcul Carol la peisaj. De facut n-am facut noi mare lucru dar a fost placut sa stam in natura si sa fugarim creionul si pensula pe hartie. Cand e vorba de schite profu` mereu ne zoreste asa ca mai toate desenele  sunt niste mazgaleli neterminate.

Dupamiaza mi-am petrecut-o uitandu-ma la un film din 2008 cu niste vampiri sexy  - Twilight. Nu se poate spune ca e film bun dar mie mi-a placut. Iar in seara asta nu stiu ce-o sa fac dar de vizitat muzee n-am chef si nici n-am cu cine. Imi place sa stau aici cu fereastra dechisa in apusul soarelui aruncand cate un ochi in curtea vecinilor care or sa tina chef toata noaptea in curte. Sunt chiar amuzanti, numai babalaci simpatici la 50-60 de ani care danseaza de mama focului twist si latino si sunt tare fericiti. :)

Let's bring Roxette to Romania!

Siropel aduna-ti prietenii si convinge-i sa semneze petitia care ar putea sa aduca Roxette in Romania.

http://www.petitiononline.com/roxro/petition.html

Asaf Einy

link

Hai sa ne imaginam

A fost o zi prea frumoasa ca sa stau toata dupamiaza in casa, asa ca am iesit in parcul din fata blocului si mi-am citit cartea la soare printre panselute, corcoduse si salcami infloriti. Si tot citind si citind, decupam clipe din viata copiilor, mamelor si bunicilor care treceau pe langa mine. O mogaldeata de copil, cu par negru carliontat si cu suzeta lipita de gura, s-a last cu greu dus de langa banca mea si de langa pantoful meu cel maroniu. O fetita ii explica surioarei mai mici cum sa impinga caruciorul papusii fara sa calce iarba de pe margine iar alta mai maricica imi zicea mereu buna ziua cand dadea roata cu bicicleta. Dar cea mai frumoasa secventa au creat-o cele trei fetite jucause,  doua atat de mititele de ma minunam cum de pot merge in picioare daramite in pas alergator, si una mai mare care facea pe sefa tinand in mana o creanga de copac mai mare decat ea, probabil sceptrul magic. Alergau ce alergau pana cand sefa lovea cu batul in pamant si zicea poruncitor: Stop aici ne oprim! si apoi adresandu-se uneia dintre ele :Tu, culege flori, acum! Supusa, fetita tocmai se pregatea sa calce iarba cand cealalta mogaldeata intervine : Nu avem voie sa rupem flori, mami asa mi-a zis si scrie acolo, nu ai vazut? Atunci sefa cu aerul ce-l mai natural a raspuns: Bine, atunci sa ne imaginam ca culegem flori si ca aici pe alee e gradina noastra, si a trasat in timpul asta un patrat cu sceptrul. Si asa fetitele si-au continuat joaca culegand si mirosind flori invizibile dar atat de frumoase iar eu mi-am amintit cat de fericita eram cand inventam si eu jocuri din astea "hai sa ne imaginam".

De fapt chiar ieri ne jucam la serviciu "hai sa ne imaginam ca am castiga la loterie premiul cel mare" si fiecare incepea cu entuziasm sa insire ce casa si-ar construi, unde ar calatori, ce afaceri ar demara. Si nimeni nu mai era "negrisor pe plantatie", toti eram realmente fericiti numai pentru ca ne imaginam ca avem de toate.

home sweet home

Degeaba am diploma de economist daca nu am nici cea mai vaga idee de cum vor evolua lucrurile in urmatorii patru ani. Eu mi-as dori un salariu mai mare sa pot economisi pentru o garsoniera de 15-20 k , pret la care sper sa se ajunga pana atunci, adica undeva aproape de costul real. Iti dai seama ce frumos ar fi sa am un loc numai al meu, sa pot sa fac toate stricaciunile fara ca nimeni sa-mi reproseze nimic si fara ca nimeni sa tina cont cat am stat la calculator, cat am tinut lumina aprinsa, de cate ori am facut dus. Libertate, da, ce frumos suna dar din pacate pentru mine e doar o utopie.

Raquel Aparicio

link

ilisim news

Daca n-ar fi fost vreme instabila si insotitorii n-ar fi fost atat de comozi, as fi incropit poate un gratarel de 1 mai si as fi putut sa studiez in tihna sculpturile in  piatra de la Ciolanu. Dar macar am fost sofer mare parte din drum iar in weekend am condus fara nici un stres pana la tara si inapoi. Dar prin Bucuresti nu ma incumet, nu inca, desi buburuza mea face un an iar eu am carnet de vreo 3 .

La tara vremea iarasi mi-a stricat planul caci pozele in natura nu-mi ies cu vant si nori si cu atat mai putin cu stropitoarea deasupra capului. Asa ca am stat cuminte in bucatarie unde tataia a facut focul si am lenevit ca o pisica citind Lorelei in patul in care cu ani in urma intindeam casa papusilor.

Pacat de nume caci modul in care scria Ionel T. asta nu-mi place deloc, atatea epitete si metafore incalcite pentru ca la final sa-ti dai seama ca de fapt n-a spus mai nimic tot romanul. Acum am sarit de la Jurnalul National la Adevarul. Coliba unchiului Tom e prima carte din colectie care-mi merge la suflet, lasand la o partea Anna Karenina si Shogun pe care le-am citit si mi-au placut cu alta ocazie.

Si de la carti sa trecem la muzica si nu oricare ci aia din anii `90. Pentru muzica de acum parca nu am suflet dar ia sa-mi pui Romantic World, Electronic Pleasure, Flying High sau Right in the night si sa vezi ce ma incalzesc.

 

efemeritate

Desi sunt o nihilista prin definitie sunt de acord ca oamenii trebuie sa continuie sa se nasca si sa moara iar societatea să evolueze. Intre inexistenta unei fiinte si  existenta ei as alege mai degraba varianta ultima. Valabil si pentru propria mea existenta anosta care-mi pare atat de pretioasa, acum mai mult ca in trecut cand imi recitam mereu ca ar fi fost mai bine sa nu fi existat intr-o lume ca asta, unde toti sunt altfel decat mine. Solutia s-ar fi gasit fara prea mari eforturi, doar sta pe buzele pustoaicelor mai mult sau mai putin teribiliste... Dar eu deja sunt o tanara pensionara iar daca s-ar mai gasi si altii sa ma intrebe de ce nu ma sinucid as avea acelasi raspuns : De ce as face-o? De murit oricum murim cu totii.

Prin prisma vietii mele traite, detasate de idei radicale, moartea mi se pare neverosimila ca si cum oamenii din jur, pe care-i vad zi de zi si cu care interactionez, nu ar putea muri niciodata. Si totusi, ei se duc aproape pe nesimtite, dispar rand pe rand ca si cei dragi mie, care au fost atat de prezenti in viata mea si care acum sunt doar o vapaie intr-un ungher de amintire. Iar eu poate nici macar atat nu voi fi dar nu ma plang caci in lipsa mea nimic nu ar conta. La fel cum nu conteaza nici pentru marii oameni ai lumii trasformati intr-un pumn de tarana sau in statui raspandite prin parcuri - toaleta de lux a ciorilor si pasarilor cantatoare.

Ce-mi trebuie mie notorietate, recunoastere, trairi intense? Toate sunt pulbere-n vant. Prin gandire si atitudine ma simt la cei 27 de ani ai mei ca o batranica multumita ca a facut tot ce trebuia in viata si nu mai are nimic de asteptat. 

...de luat o piatra in gura

Azi am facut doua lucruri de care nu ma credeam in stare. M-am uitat la un film mut cu Charlie Chaplin - Modern Times si m-am plimbat prin Cismigiu prin ploaie, in mod voluntar si am cules idei la fiecare pas. 

Mia Martini - Almeno tu nell'universo

Leicia Gotlibowski

link

Analiza umanologica

Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti. Dar daca nu ma insotesc cu nimeni cum o sa- faci sa-ti dai seama? Ai putea sa te fofilezi cu un raspuns gen: daca nu te insotesti cu nimeni atunci esti un nimeni. 

Parca-parca tind sa-ti dau dreptate, cum ar putea fi descrisi oamenii daca nu s-ar raporta la ceilalti sau la omul ideal in ochii majoritatii. Daca nu esti apreciat, daca nu stii sa te faci placut, daca nu esti important pentru nimeni atunci esti un nimeni ca si mine. Teoretic nimicnicia mea nu ma deranjeza doar ma mir cum de ceilalti pot impleti cu atata usurinta navoade nevazute pentru sufletele oamenilor. Eu abia cateva ite daca gasesc iar sa impletesc nu am invatat.

Iepurasul inspirat

Iepurasul a fost anul asta cel mai darnic cu mine, mi-a adus o papusica, cadoul pe care mereu mi-am dorit sa-l primesc. Are bocancei in picioare, sosetele albe, fustita in dungulite, puloveras roz cu capsuna si in cap un fes portocaliu.

Anastasia Cazabon

link