

link
Karl von Frisch a descoperit ca simtul mirosului albinelor este foarte similar celui al oamenilor si ca ele pot sa deosebeasca toate culorile in afara celei rosii. In plus, pentru a se orienta in afara stupului, ele se folosesc de lumina polarizata a soarelui ca un fel de busola, chiar si atunci cand este innorat. Dar cel mai interesant lucru este modul in care albinele isi comunica distanta la care se afla forile de polenizat de stup. Daca albina intoarsa la stup face un simplu dans de incercuire atunci hrana se afla pe o raza de mai putin de 91m. In schimb, deca hrana e mai departe, albina face un dans agitat incercand sa-si informeze suratele cu privire la ruta de parcurs. Cu cat florile se gasesc mai departe de stup cu atat mai incet este ritmul dansului si traiectoria devine mai alungita pentru fiecare structura de dans.
Dublin based artist Mo Kelly is one of Ireland’s young and hotly tipped emerging talents.
Her work is figurative and landscape based and is heavily inspired by new places and cities she has traveled to and the books and poetry she has read.
Miss Kelly has exhibited nationally and throughout Europe and U.S. As both a musician and artist, Miss Kelly is steeped in the cultural and creative art scene in Ireland’s capital. Her work has been geared towards capturing the energy and style of a vibrant musically infused city that is constantly in a state of flux.
Night time also features heavily in Mo's work, her fascination with the trickery of twilight on her landscape scenes brings an other worldly dimension to her paintings. Her use of gold and silver leaf highlighting this fascination with light and shape.
Azi am vazut la Obor primul copac inflorit pe anul asta si cativa inmuguriti.
Melodia zilei: Nelly Furtado - I'm Like A Bird
E usor sa-i invinuim pe parinti pentru esecurile noastre dar poate ar fi mai bine sa ne punem in locul lor si sa vedem ca si ei, ca si noi, au fost mereu la fel de neajutorati in fata greutatilor vietii si au facut ce au crezut ca era mai bine. De exemplu, eu as putea sa dau vina pe mama ca nu sunt o persoana cocheta pentru ca pe ea n-am vazut-o mai niciodata aranjandu-se sau as putea sa zic ca ai mei m-au cocolosit si m-au protejat prea mult si de asta nu sunt eu o persoana matura si realista ci raman mereu un copil visator si rasfatat. Acum eu as putea sa trec peste reprosuri si, constientizand greselile neintentioate care s-au facut, sa incerc sa indrept lucrurile. Problema apare insa atunci cand mama imi reproseaza ca nu-s matura iar eu imi iubesc imaturitatea pe care ea insasi a sadit-o in mine fara sa vrea. Pe de alta parte nefiind o persoana matura n-o sa am nici niciodata un job banos, n-o sa am niciodata casa cu gradina, nici familie cu copii. Ei, si ce mare lucru? Macar am visele si timpul sa visez.
Cert e ca un copil e greu de crescut si, desi crezi ca faci ce e mai bine pentru el, risti la un moment dat sa ti se reproseze o multime de lucruri la care nu te-ai fi gandit niciodata. Si aproape n-o sa-ti vina sa crezi ca, atunci cand iti critici copilul, el o sa vina sa te critice pe tine ca este asa pentru ca tu l-ai facut asa.
Eu nu m-am gandit niciodata ca "pasteurizarea" ar putea deriva din numele lui Louis Pasteur. La cata biologie si anatomie am invatat, n-aveam habar ca el a observat pentru prima data ca prin incalzire si fierbere sunt distruse unele bacterii care altereaza alimentele. La fel nici bacteria nu stiam ca deriva din cuvantul grecesc "bakterion" care inseamna "betios". Se pare ca Pasteur a ales numele asta pentru ca primele microorganisme pe care le-a vazut erau in forma de betisor.
Iar de malarie ce crezi? E rezultatul combinarii cuvintelor italienesti "mala" si "aria" adica "aer rau". Initial se credea in mod eronat ca era determinata de gazele emanate de mlastina tropicala dar, de fapt, vinovatul este agentul patogen "plasmodiu", un organism unicelular care traieste in sangele organismelor vii si e trasmis prin intepatura tantarului.
Sunt obosita, am nevoie de primavara. Degeaba e 1 martie daca afara ninge si e frig. Nici giganticul snuruloi primit azi nu-si face efectul primavaratic pe o vreme ca asta, nici laleaua si nici cosarul primit de la Alexandra.
Am chef de o zi cu soare si o plimbare linistita intr-un parc cu pomi inmuguriti si tufisuri de flori galbene. Hai primavaro, vino mai repede ca mi-e dor! Ma duc sa plang :P.
Azi m-am spoit cu verde sclipitor la ochi si mi-am facut unghiile cu oja verde, un verde exact ca asta din pictura Jasminei Aldin (care btw s-a nascut in Romania in `84), si asa am iesit in oras. De cand am revenit, inca nu m-am demachiat si ma intreb in oglinda daca sunt draguta sau daca, de fapt, arat ca o vrajitoare...Nu pot sa ma hotarasc, culoarea e prea frumoasa.
De cate ori ies in oras numai lucrurile verzi imi sar in ochi si mereu imi zic sa nu-mi mai iau nimic verde ca am sifonierul plin si tot verde iau. La fel si cu cerceii, fac ce fac si tot cercei verzi imi pun.
Pana acum declaram sus si tare ca de fapt albastrul este culoarea mea preferata dar, de la o vreme, a inceput sa coboare in clasament facand loc verdelui, galbenului, rozului si portocaliului. Cu toate astea cred ca cel mai bine imi sta cu maro.
postul 1000
Astazi, in fata unei farfurii plina cu sarmale, mi-am dat seama ca eu nu pot sa ascund adevarul. Chiar si fara sa spun ceva, simt ca mi se citeste in priviri si intr-un fel sunt mandra de faptul ca pot sa fiu sincera, fara sa-mi pese ca cineva s-ar putea supara. Si nue vorba de un adevar absolut sau general valabil ci adevarul despre mine si ceea ce cred eu. Adevaratul meu subiectivism.
Dar in acelasi timp, cand vine vorba de mine, as vrea sa nu mi se spuna adevarul. As vrea sa fiu mintita si sa nu sufar decat sa stiu un adevar care nu-mi place. As vrea sa traiesc intr-o perpetua ignoranta si sa-mi imaginez ca totul e asa cum vreau eu si ca nu exista alt adevar decat cel pe care vreau eu sa-l creez.
Deci, Siropel, te invit sa ma minti.