Frumoasa atmosfera pe Lia Manoliu. Cred ca o sa tin mult timp minte meciul asta...jocul atat de bun al Stelei, vremea buna, tabela de 1-0 din spatele meu spre care intorceam capul din cand in cand, mingea intrata in poarta si scandarile unui stadion intreg, dar mai ales a peluzei a II-a unde am stat si eu. Desi as fi vrut nici macar aici unde toata lumea striga nu am putut sa strig, cum mi se intampla intotdeauna...si asta nu numai cand e vorba de strigat ci si de vorbit tare, de ras din toata inima sau de cantat. Ma gandesc ca oamenii astia care nu au astfel de inhibitii trebuie sa fie niste oameni fericiti ca se pot manifesta fara sa se gandeasca prea mult de ce sau cum ar parea in ochii celorlalti.
Mi-au placut mult ecourile cand tribuna striga STEAUA iar peluza VICTORIE, cand cu totii au inceput sa fluture steagurile ros-albastre, sau cand toti din peluza a-II-a si-au ridicat la inceputul meciului hartiutele colorate pentru a scrie in galben o anuntata Finala. Insa cel mai mult si cel mai mult mi-au placut valurile de oameni care pareau sa nu se mai opreasca din unduituri,un spectacol unic pentru mine. I`m just happy...de cand m-am trezit zambesc in continuu...vorba cuiva drag:"ce poate fi mai frumos!"...
sursa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu