...o frumoasa escapada la aer curat, departe de rumoarea orasului, intr-o lume avand ca principale griji pregatitul mesei, prasitul in gradina si datul la pasari...Am facut o multime de poze sa pot sa-mi iau acasa un coltisor din viata aceea tihnita, din dealurile acelea pline de verdeta si curate ca lacrima, din cursul lin al Ramnicului care se pierde undeva departe...

Copiii mici...aceeasi veche poveste...trag mereu la mine, ma plac, si eu ii plac pe ei, dar nu simt nevoia sa-i pupacesc sau sa-i iau in brate ci doar sa-i privesc asa...sa le vad zambetul inocent, jucaus si cald. Copilul Mirelei are 2 ani acum, nici nu l-am recunoscut...La inceput ma privea rusinos si se ascundea in poala Anei dar mai apoi nu stia cum sa ma faca sa vin cu el sa-mi arate boboceii de gasca ...bolborosea lucruri indescifrabile si parea convins ca eu il inteleg...ma apucase de mana cu degetelele lui mici si nu voia sa-mi mai dea drumul...Voia sa se joace cu mine iar seara cand m-a vazut ca plec a inceput sa planga si abia l-a potolit tanti Gina :D.

Fetita Nicoletei e mai mare un pic... si tot asa vorbeste in limbajul ei pe care cu greu il descifrezi...si voia sa vin cu ea acasa sa-i facem poze si surioarei, de fapt sa-i faca ea...I se parea interesanta jucarioara din mainile mele si abia am convins-o ca aparatul foto trebuie sa doarma si el ca e obosit ...si l-am dus in casa:) A inteles...incepuse chiar sa "volbeasca" in soapta ca nu cumva sa-l trezeasca.