ce mica e lumea!

Nici n-am plecat bine cu portretul dupa mine ca un tip care mergea cam la un metru in lateral a inceput sa-mi spuna ce frumos zambesti, ce draguta esti, de ce esti asa fericita?...Am incercat sa-l ignor cum fac de fiecare data cand cineva se ia de mine dar era asa de hazliu cu insistenta lui incat i-am raspuns ca unui prieten...zambesc pentru ca mi-am facut portret:). Si nu mi-l arati si mie? Unde mergi?...Asa ne-am asezat pe o banca, i-am aratat portretul si s-a prezentat Alex iar in momentul in care i-am zis ca sunt Simona m-a intrebat daca fac ASE-ul. I-am raspuns ca am terminat anul trecut...Stii de ce te-am intrebat, mi-a spus el, pentru ca acum doi ani cand ne-am intalnit la Unirii mi-ai spus ca esti la ASE. Nu-mi aduceam aminte de el si totusi cand a inceput sa-mi dea detalii mi-am amintit de ziua aia de vara cand am vrut sa ma conving ca nici un autobuz nu merge direct de la Romana la Unirii. Autobuzul a mers inca o statie spre Tineretului si a trebuit sa ma intorc pe jos. Atunci la fel de insistent a intrat in vorba cu mine si chiar m-a insotit pana la Unirii povestindu-mi vrute si nevrute, lucruri uitate cu desavarsire. Vag imi amintesc ca mi-a cerut numarul de telefon si n-am vrut sa i-l dau...deja fusese mult ca acceptase se ma insoteasca si sa vorbim timp de vreo 10 minute. Desigur trasaturile fetei nu le-am retinut deloc dar el pe ale mele se pare ca da. Foarta multa lume ma recunoaste, chiar si cei care ma stiu din poze sau m-au vazut o singura data. In schimb eu uit ...daca nici pe Zoso tuns nu l-am recunoscut ce sa mai zic de altii :). Ciudat totusi ca in Bucurestiul asta de 2 milioane de locuitori de doua ori in 2 ani sa ma intalnesc in acelasi mod cu aceeasi persoana. El sustinea si atunci ca ma stia de undeva si acum la fel de convins e ca in afara de astea doua intalniri noi ne-am mai intalnit si inainte :D.
Coincidente...
Coincidenta si atunci cu Mishu, chiar iesisem de la net de unde ii scrisesem un mesaj cand m-am intalnit in statie cu el...Sigur daca nu ma tragea de mana nu-l recunosteam nici pe el...mereu cu capul in nori nu mai vad ce se petrece in jurul meu...Si mereu mi se intampla sa vreau sa scriu ceva pe blog sau pe forum si exact cu putin inainte sa gaseste cineva care se gandeste la acelasi lucru si scrie.
...Oricum tipul e de treaba si extrem de vesel si optimist, se vede pe fata lui si cred ca asta e si motivul pentru care am acceptat si acum si atunci sa vorbim. Mai rar intalnesti asa oameni.