O multime de canute, castronele si farfuriute taranesti se ingramadeau sambata in Obor. Ma uitam incantata la ele si ma vedeam la tara, in curte, la masa, cu castronelul in fata, sorbind cu pofta laptele de capra abia muls si nefiert in care aruncam bucatele de covrigi calzi luati de la brutar, de pe ulita vecina. Pareau niste corabii naufragiate intr-o mare de lapte pe care le salvam si le duceam la adapost cu lingurita. Aproape ca am uitat gustul si tare as vrea sa se intoarca timpul inapoi sa mai pot trai o data clipele alea...Sa fiu iar copil, sa fiu cu adevarat, si sa nu-mi pese de nimic, doar de jocul meu cu papusile si nimeni sa nu-mi pretinda sa fiu matura, sa-mi asum responsabilitati sau sa rezolv probleme.