Pana acum doua saptamani nici un chip de chinezoaica nu mi s-a intiparit in minte . Toate mi se pareau la fel cu ochisorii lor mici care par sa zambeasca mereu. Dar uite ca in sfarsit am intalnit doua chinezoaice deosebite pe care n-am putut sa le uit. Una mititica si frumusica foc...parea un inger si stalcea asa frumos romana de-mi venea sa mor de drag. M-a convins pe loc cu zambetul ei bland si vesel sa-mi iau o pereche de adidasi. Cealalta era inalta, subtirica, cu parul blond-roscat si foarte eleganta pentru o vanzatoare de pantofi.Modul cum vorbea, gesturile, privirea raspandeau in jur liniste si calm...un colt de liniste intr-o mare agitata.

Inchid ochii si zambesc asa cum imi zambeste Li cand ma vede si cand ma saluta inclinand usor capul. Li vinde prosoape de multi ani in Europa, si-a adus aici toata familia...E prezenta mereu la datorie cu prosoapele atarnate pe sus si ingramadite pe taraba, in fiecare zi de dimineata pana dupamiaza, pe soare, ploaie si vant. Ce viata sa fie asta, departe de tara ta, de prieteni, nestiind daca te vei mai intoarce vreodata, incercand sa supravietuiesti si sa te obisnuiesti cu o cultura mult diferita de a ta?!