Aproape uitasem cum sunt serile de vara, ma obisnuisem cu privitul pe fereastra si nici nu ma gandeam ca mai frumos decat atat e sa-ti auzi pasii in noapte, sa simti adiera calduta a vantului de seara, si parfumul suav al florilor de pe taraba unei tigancuse. La inceput am crezut ca vreo doamna intepata care mersese inaintea mea isi lasase parfumul in urma dar de fapt era mirosul de crini infloriti pe care nu-l simti daca treci pe langa ei in amiaza mare.
Nu putea sa nu fie placuta plimbarea din parc cu soarele la asfintit, colorand brazii si lacul in nuante calde de alb, galben si portocaliu, cu putinele barcute plutind lenese pe apa, cu poienita de trifoi in care in zadar am cautat unul cu patru foi, cu prichindei alegand voiosi si tinand trandafirasi roz in mana, cu bancile monotone tinand in brate tineri visatori.
Am uitat de timp, am uitat de obiceiul meu de a ma intoarce acasa inainte de apusul soarelui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu