Aseara am reusit sa stau treaza pana la finalul finalei. Dar ce crezi ca m-am uitat la tot meciul? Nicidecum, abia pe la 22:00 mi-am adus aminte ca trebuia sa ma prefac sustinatoare a italienilor. Ciudat insa ca de data asta am fost de partea invingatorilor, ca in general sunt de partea celor care n-au sanse, care pierd mereu si nu sunt cotati ca favoriti... a, si de partea ideilor cu putini sustinatori.
Jocul nu mi-a placut, m-am cam plictisit iar francezii mi s-au parut mai activi si chiar ar fi meritat sa castige. Chiar daca am tinut cu Italia si am avut emotii in ultimele minute ale prelungirilor, mi-a parut rau de francezi si de Zidane. Cartonasul rosu poate era justificat dar putea fi trecut cu vederea de dragul unei retrageri frumoase precum cariera.Nu mi se pare normal sa se faca atata caz , ca si cum cartonasul asta ar sterge definitiv toate meritele lui de mare jucator :P pe care eu nu l-am simpatizat niciodata. In schimb l-am simpatizat pe Cannavaro cu cativa ani in urma iar acum cand l-am revazut aproape chel nu mi-a placut deloc "il capitano". Mi-a atras atentia Buffon pe care il stiu de mult dar niciodata nu mi s-a parut simpatic ca acum.Mi-as fi dorit ca el sa fie cel ce ridica primul cupa, mai ales ca invingatoarea a fost decisa la loviturile de la 11 metri.
Din tot meciul cea mai tare secventa a fost cea in care Buffon si Bartez s-au imbratisat pasional inainte de runda penaltyurilor. M-am emotionat dar de lacrimat parca n-m lacrimat :P.
Dap si asa s-a terminat faimosul campionat mondial cu italienii mei invingatori dupa 24 de ani, adica exact cat am eu de o juma de luna. Si la 25 de ani parca ziceam ca o sa castig ceva important: ori casa, ori masina, ori un super job ori the big love ever...vom vedea:).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu