Gradina Botanica

In weekend parcurile din Bucuresti sunt luate cu asalt de oameni care, ca si mine, vor sa regaseasca un coltisor de natura in putinul timp liber pe care il au, vor sa scape de peretii cotidiani ai biroului, de monitorul calculatorului, de asfaltul incins si de traficul infernal. Cu totii spera sa gaseasca aici liniste si relaxare dar se trezesc inconjurati de o multime de alti oameni, de banci pline, alei pe care cu greu te strecori, barci ocupate, catelusi in lesa, copii cu role, biciclisti, terase, copilasi mici in trotineta.

De aceea eu prefer Gradina Botanica. Intrarea fiind taxata nu trec pe aici prea multi oameni si nu stiu ce pierd, din fericire pentru mine care pot gusta din plin racoarea aleilor, frumusetea florilor, ciripitul pasarelelor, saltul acrobatic al veveritelor si lacul plin de pestisori si broscute testoase infometate care de indata ce le arunci ceva de papica isi scot capsorul mic din apa.

Gradina italiana este un loc de relaxare garantata (vezi foto) daca te asezi pe una din bancile insirate de-a lungul celor doua alei paralele nu-ti vine sa te mai ridici, ti se pare ca timpul se opreste in loc. Eu cel putin mi-as fi adus si pernita de acasa si as fi ramas si peste noapte :P.

Primavara gradina se imbraca intr-o mireasma proaspata si placuta. Vara isi mai pierde un pic din farmec: florile se mai parlesc la soare, apa lacului devine aproape cenusie si pe alocuri se simte mirosul de fan gata de cosit, dar tot frumos este. Am facut si cateva poze special pentru tine si inramandu-le frumos, cum m-a invatat Microhm, le-am pus aici si aici.

M-am reintalnit si cu motanelul meu drag si negru si tare bland care sta in bratica la oricine vrea sa-l mangaie sau sa-i dea de mancarica.:)