Undeva departe in trecut, intr-o ceata deasa s-a invaluit puful zburator, norocul...Il vad si azi cum zboara dar nu-mi aduc aminte descantecul de odinioara cand alergam toti copii sa-l prindem, sa-l scuipam si sa-l bagam in san. Nu mai alerg acum, il privesc doar, ma intalnesc cu el peste tot, pe strazile de oras, si parca-l rog sa ma ia cu el , sa ma invete sa plutesc in aer, sa ma poarte departe spre cer, spre soare, spre nori. Sa vad lumea de sus: marea, muntii, apele, brazii, poienitele cu vacute si caprite presarate ici si colo:).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu