Cine se scoala de dimineata...

Cand locuiam cu ai mei, mama, ca si Moromete, nu ma lasa sa dorm pana tarziu cum imi place mie si-mi striga din bucatarie "Haide, scoala ca avem treaba" , "Hai sa ma ajuti sa curat cartofi", "Hai cu mine la piata" si "Hai ca e ora 12" (desi era doar 10) "hai ca mai vine si la noi cate cineva si te gaseste in pat" (desi in dormitorul meu n-avea de ce sa vina) si asa mai departe. Sigur ca nu obtinea nimic , chiar daca ma trezea din visele mele suave nici de-al naibii nu ma sculam din pat. Apoi urma morala " ca sa stii tu ca cine sa scoala de dimineata departe ajunge".

La concluzia asta am ajuns si eu azi cand m-am sculat cu o ora mai devreme desi eram gata-gata sa nu-mi respect programul stabilit de cu seara. Cu ochii inchisi am oprit telefonul care-mi zbarnaia in creier si mi-am zis: "eh, ma culc la loc, ma duc maine la ASE" si m-am intors pe partea cealalta. Dupa 3 minute in care am mai dormit un pic pe mine mi-am zis hai sa fac un efort, maine inseamna ca iar o sa ma scoale telefonul la 7 si iar n-o sa am chef si iar o sa vreau sa mai dorm un pic. Daca tot m-am trezit hai sa ma si scol din pat.

In ora castigata am fost sa-mi scot bani de pe card, apoi am constatat ca in ASE, cum era si normal, toti erau in vacanta. Bun moment mi-am mai gasit si eu sa-mi ridic diploma si cum activitatea se reia pe 10 septembrie am ratat si inscrierea la examenul de traducatori : fara diploma de bac si licenta nu pot face nimic.

Mda, dar n-avea rost sa ma necajesc pentru atata lucru, eram prea fericita ca dupa aproape un an am trecut iar prin Piata Romana schimbata si nu prea. Mi-am adus aminte de cozile interminabile la internet, din cibernetica, de scarile pe care le urcam si le coboram toata ziua, de orele de portugheza si de avizierul vechi, de examenul la istorie din anul intai la care nici in ziua de azi nu stiu cat am luat ....toate sa invalmaseau in capul meu si strigau fericire. Am traversat si m-am indreptat cu pasi inceti spre statia lui 300 care m-a dus pana aproape de Universitate. ASE-ul se renoveaza, Universitatea se renoveaza, Palatul Sutu la fel....Pe Lipscani m-am plimbat un pic pe muzica de vals vienez si am admirat rochiile de mireasa expuse prin vitrine ...frumoase....Nici nu stiu cand am ajuns pe Splai si m-am trezit in fata, peste Dambovita, cu un alt palat in renovare.

La Unirii, cand am ajuns, ceasul arata abia 9 :30 iar sperantele mele de a intarzia la servici s-au naruit...Chiar si vizitand putinele magazine de pe partea dreapta am reusit sa ajung la timp.

Uite cat timp as putea castiga daca m-as trezi cu o ora mai devreme. In timp ce ma plimbam de una singura simteam ca sunt de fapt intr-o zi de weekend cand n-am ce face in casa si hotarasc sa ies un pic prin oras. Hm, ar trebui in fiecare zi sa ma scol la 7 si intre 9 si 10 dimineata sa ma duc la coafor, la doctor, la aerobic, la desen, in parc, prin magazine... Spun mereu ca n-am timp si uite timpul cum se duce dormind. Da, si seara as putea sa vin mai tarziu acasa, macar de 2 ori pe saptamana.