pis pis

Dimineata cand ma scol din pat primul lucru pe care il fac este sa ma duc la fereastra. In dimineata asta am zarit-o pe vecina care dadea mancare la pisici. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut ceata de mate colorate care se strangeau in jurul ei din toate colturile gradinii . Stiam ca are doar 3 pisici si acum observ cu uimire ca s-au inmultit, si inca cum. De fapt e explicabil la cate mate in calduri as fi strangulat in miez de noapte cand miorlaiau de mama focului. Cand sunt cuminti si torc sub soba la tara sau stau tolanite la soare, in curte, imi sunt dragi , insa in casa la mine, in patul meu nu vreau sa vad fir de par de pisica :P. Locul animalelor e afara, in natura si nu in camerele noastre strimte si incuiate.

Am amintiri frumoase legate de pisoi -baieti, fetitele nu-mi plac.Primii ani din viata mea la tara i-am petrecut cu mamaia si tataia si cu animalele din curte. Tom, motanul batran care a murit acum vreo 2 ani, era tanar pe atunci, vioi si niciodata bland. Nu stiu sa-l fi mangaiat vreodata insa il iubeam, imi placea capsorul lui mare si ochii mereu atenti. O perioada n-a avut nume si cand il intrebam pe tataia ce nume vrea sa-i dea imi spunea ca Vasile - inacceptabil pentru mine . Asa ca in lipsa de alte idei a ramas Tom.

Se pare ca Tom si-a cam facut de cap cu pisica vecinului ca ne-am trezit intr-o zi in podul fanariei, ascunse in fan cu niste ghemotoace fara ochi care miorlaiau necontenit. Cateva zile am facut naveta pe scara, nu ma mai saturam privindu-i. Insa tataia i-a luat intr-o dimineata de la sanul mamei si i-a omorat lovindu-i cu capul de capac si aruncandu-i inerti sus pe gunoiul din fundul gradinii. Cand m-am sculat m-am dus sa-i vad si sa-i bocesc si am gasit printre ei si unul viu pe care l-am luat si l-am ascuns cu mamaia. Ducea cam greu piciorusele din spate dar cu timpul si-a revenit. Se tinea scai de mine si era foarte bland. Ce l-am mai iubit si tuturor le ziceam ca eu l-am salvat de la moarte! I-am dat pana si numele Adita, preferatul meu si stia ca e al lui . Insa acum doua ierni s-a imbolnavit si a murit, avea vreo 6-7 ani. Tataia se obisnuise cu el mai ales dupa ce mamaia murise (cat a stat paralizata in scaunul cu rotile nu putea sa spuna nimic doar "zzzzzzaaaaaa" lui Adita) , si si-a luat un alt pisoias care se pare ca era bolnav de mic si nu a rezistat prea mult :(. Mda, mai bine sa nu iubesti pe nimeni ca sa nu ai de pe urma cui suferii.

Acum am un pisoias tare bland, desi nu e al meu il simt al meu. Cand ma duc si vin de la servici ma astepta la a cincea casa pe alee. S-a obisnuit cu mine de cateva saptamani, de cand ma opresc din drumul meu sa-l mangai, sa vorbesc eu el si sa-i fac poze .