Mi-e dor de clasorul (editat) verde cu coperti de carton indoite pe la colturi in care fratele meu aseza cu grija timbrele luate de la filatelie. Ma fascinau imaginile alea micute cu margini albe, zimtate, pe care fratele meu nu voia sa ma lasa sa le vad fara stirea lui si atunci cand mi le arata mereu imi atragea atentia sa am grija sa nu le indoi si sa nu le murdaresc. Plangeam mereu dupa ele si pentru a ma impaca imi facuse si mie loc pe ultimele doua pagini sa pun dublurile care-i picau in plic. Pana la urma ai mei nu s-au mai inteles cu mine si mi-au luat un clasor (editat) maro mai mititel, ca pentru mine asa, unde sa-mi pun si eu cele cateva timbre pe care le aveam.
Cel mai mult imi placea timbrul cu pui de caprioara si cel cu iepuras de camp dar tot ale fratelui meu erau preferatele mele. Mi se parea ca el are mai mult noroc si gaseste timbre mai frumoase decat mine . Dar normal ca el era la scoala si facea schimb cu colegii iar eu nu aveam cu cine sa fac schimb. Cu timpul s-a lasat de colectionat timbre si s-a apucat de benzi de magnetofon si ziare de sport si mi-a cedat clasorul (editat) verde dupa care tanjisem atat.Astfel am putut sa-mi asez timbrele dragi dupa placul inimii :). Saracul de el, si eu l-am parasit mai tarziu, iar acum parca il vad cum plange intr-un colt mucegait si plin de paiajeni, de ani de zile nimeni nu l-a mai rasfoit. Oare asa o sa se intemple si cu tine Siropel? O sa ma iau cu altele si-o sa te dau uitarii?... :(
photo link
2 comentarii:
http://dexonline.ro/search.php?sourceid=Mozilla-search&cuv=clasor
da, desigur, sunt inculta, mersi de ajutor zosolino, pup u
Trimiteți un comentariu