?

In fiecare zi parcurg aceeasi ruta de acasa la servici , exceptie facand doar zilele cand mai am cate ceva de rezolvat si plec mai devreme, iar atunci cand nu citesc in tramvai privesc lung pe fereastra, studiez oamenii din jur, strazile, cladirile si mereu gasesc ceva care sa ma faca sa-mi pun intrebari.
Astazi mi-am pus problema egoismului si indiferentei mele in comparatie cu oamenii din jur atunci cand o femeie slabuta cu parul scurt a cazut lesinata in bratele altor calatori undeva in fata mea. Toata lumea a sarit sa o ajute: unii sa o sustina, altii sa o faca sa-si revina, altii cautand prin telefoane un numar de salvare, iar altii mergand in fata la vatman sa-i spuna sa opreasca si sa deschida usa iar cand acesta a intarziat manevra cu totii au tipat intr-un glas...Doar eu am ramas la locul meu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat la 2 metri de mine... Si totusi... desi am vrut sa-mi demonstrez ca pot ignora tot ce se intampla, m-am trezit citind mereu aceeasi fraza despre xenobiologie fara sa inteleg nimic. Incepusem deja sa ma intreb eu de ce nu fac nimic si de ce oamenii astia fac...de ce eu nu simt si nu pot? Am lasat revista pentru moment sa-mi pot opri lacrimile ce stateau sa cada si tremurul usor ce m-a cuprins...

Ajungand la Unirii si uitand scena de mai sus am vazut cum "purtatoarele de afise" erau dezbracate de mantia groasa de hartie si se aratau goale pusca ochilor mei care de mult ar fi vrut sa le vada asa acum fabrica le-a facut :P. De cand ma intrebam oare nimeni nu se simte sa arunce maldarul de postere ingalbenite si lipite unele peste altele de atata amar de vreme?! Si uite ca unii s-au gandit :D.