sâmbătă, septembrie 02, 2006

nervi si melancolie

Azi noapte pe la 1 ma bateam cu frate-miu pe calculator. Eu in vedeam linistita de pool-ul meu pe yahoo bazandu-ma ca sforaie cu bulbuci si ma trezesc cu el somnoros ca l-a sunat eterna partenera de chat pe care n-a intalnit-o niciodata si i-a spus sa vina la vorbitor 10 minute. Zece minute? Care zece minute ca mereu de la 10 minute ajunge la o ora cu toate presiunile mele si proasta am fost ca l-am crezut si de data asta (dupa ce inainte sa se duca la culacare imi spusese ca nu mai vb cu ea si respirasem usurata). M-am enervat rau cand am vazut ca cele 10 minute trecusera de mult iar eu imi calcasem cuvantul de a reveni dupa 10 minute la partenerul meu de pool. Tipam ca disperata ca scot din priza iar el la mine ca nu cumva sa indraznesc ca nu stiu ce-mi face si sigur totul era condimentat cu atacuri la persoana de tot felul si cu batai nerabdatoare din picior (ca sa nu spun flacari pe nari). In cele din urma am reusit sa-l expediez dar cu amenintari ca mai vedem noi, lasa-lasa. Enervarea mi-a prins bine ca am inceput sa ma prind de unele chestii la pool si sa devin astfel un "rival de temut" ( tare ma mai obisnuisem sa bag bile in gaurica doar in pura intamplate si sa castig jocuri din mila :P).

Se pare insa ca enervarea de aseara nu prea mi-a purtat noroc azi, ambele mele iesiri din casa au fost un esec. Porgramarea la coafor de azi dimineata a fost amanata pentru maine dimineata - pentru prima data in viata cand merg si eu la coafat si nu la tuns- iarAngelica care ma invitase la ea acum doua zile nu era acasa, a uitat de mine:((. Dar nu-i nimic tot mi-a facut placere sa intru in blocul ala care imi era atat de familiar in anii copilariei mele. Totul parea neschimbat doar ca era mai multa liniste iar usile apartamentelor erau din lemn masiv. Lipsea glasul Silviei care o striga pe Adi si glasul Irinei care imi spunea sa intru in casa pana se spala ea pe dinti sau isi calca pantalonii de scoala. Tare ma mai minunam ca ea si-i calca singura iar mie mi-i calca doar mama. Tin minte ca formam numere de telefon la intamplare cand parintii ei erau la servici si noi eram singurele in casa, ce mai radeam "Alo, familia porcu?!", sau mancam salata de varza rosie la ea sau ascutam C-block la casetofonul ei plin de abtibilduri (oare am zis bine?!):P...sau atunci cand ne-am intors acasa dupa ce luasem amandoua 2 la latina ca nu statusem cuminti in ora si nu stiusem nimic cand ne scosese profa la lectie in fata clasei. In loc sa ne para rau radeam de mama focului in fata blocului ca am luat 2, cine mai e ca noi? Ca in generala mai rar vedeai asa ceva doar 1 pentru copiat si 4 cand nu stiai nimic...Ce vremuri? Unde s-au dus, de ce s-au dus?! Si iar am devenit melancolica ....:)

4 comentarii:

Anonim spunea...

Solutia? inca un pc sau mai bine un Laptop :)

ilisim spunea...

Asa este, incep sa ma gandesc din ce in ce mai mult sa pun banuti la pusculita pentru un calculator numai al al meu. :)

Anonim spunea...

ahahaha, exact asta doream si eu sa scriu: la voi nu s`a auzit de retea? un pc pe care merge yahoo si web e sub 3mil.

bafta si succese

ilisim spunea...

Sigur ca am auzit dar pentru cateva zile pe an cat stau acasa nu cred ca se merita :P.