Aseara am vazut cateva proiectii de scurt metraj la "Where is the love?" 2006 - Casa Studentilor. Intr-unul arabesc mi-a placut personificarea dragostei intr-o fata cazuta din cer care nu intelege si nu poate sa vorbeasca, care vrea sa fuga dar nu este lasata si careia in sfarsit i se reda libertatea sa mearga la intamplare... Intr-altul nemtesc se abordeaza ideea "ce ai face daca intr-un moment de viata si de moarte s-ar opri timpul in loc si ai putea sa schimbi cumva viitorul dramatic previzibil? te-ai putea sacrifica pentru binele altora?". Si intr-un altul japonez, care mi-a placut cel mai mult, se pune accentul pe izolare de lumea reala si abandonarea unui adolescent in eterne conversatii virtuale fara ca nimeni sa-l poata face sa iasa din camera unde se baricadase de multa vreme (si totusi accidentul surioarei lui mai mici, careia ii dadea pe sub usa poze cu Beckam, il face sa revina in lumea reala).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu