Acum ca am batut-o pe Cristina la TOMAPAN cu 255 la 220 simt ca iti pot impartasi placuta senzatie de visare pe care mi-au dat-o in toamna asta, mai mult ca niciodata, stolurile de pasari ce s-au inaltat si au trecut sprintene prin fata mea. M-am simtit ca Sandy Belle cand am deschis fereastra dimineata ...m-am simtit fericita... Ce poate fi mai frumos ca zborul, fie el chiar si imaginar?!.

Si parca si frunzele in toamna asta au zburat mai mult, au sarit curajoase cu catapulta de pe crengile batrane ale copacilor sau si-au pus parasuta in spate si si-au dat drumul radioase spre pamant.