Dupa doua piese vazute la Teatrul National (Dansand pentru zeul pagan si Regina Mama) care au cam lasat de dorit, drept pentru care nici n-am pomenit de ele, ma gandeam ca si "Neintelegerea" va fi in acelasi ton. Dar nu, Marius a facut o alegere buna si piesa mi-a mers direct la inima...si mai mult decat atat, m-a convins ca trebuie neaparat sa citesc cateva carti de Albert Camus.
O piesa care vorbeste prin vocea unor actori desavarsiti despre uitarea de sine si de ceilalti, uitarea sentimentelor si a legaturilor de sange, despre momentele in care cuvintele nu se leaga si cadem prada neintelegerilor, despre nevoia de odihna eterna pentru a sterge frustrari si intrebari existentiale care ne macina, despre dorinta nebuna de evadare dintr-o lumea gri si apasatoare si cautarea ridicola a linistii departe, pe malul marii, acolo unde "oamenii sunt frumosi pe dinafara dar goi pe dinauntru", despre egoismul care ne orbeste si ne indeparteaza de cei de langa noi, despre moartea care nu face nici un fel de diferente intre oameni si despre absurdul trairilor noastre care ne face uneori sa ducem lucrurile la extrem.
Chiar asa sa fie ? Sa cautam noi oare fericirea si linistea undeva departe fara sa stim ca ele sunt de fapt aici, langa noi?!~...Trebuie doar sa deschidem ochii sufletului.
Un comentariu:
As vrea sa-ti scriu ceva memorabil, ceva care sa te faca sa-mi raspunzi si care sa te miste, sa te impresioneze... si uite desi l-am citit pe Camus si desi merg miine chiar la piesa asta, nu gasesc nimic... Nimic sclipitor, stii, ceva asa tentant si usor interzis ca aluzia pe care o reprezinta o usa intredeschisa de la camera in care - copil fiind - nu aveai voie sa intri... Nu stiu, daca ai chef sa-mi raspunzi scrie-mi pe yub68@yahoo.com
Trimiteți un comentariu