Iar a aparut un poster dragut prin oras cu multi porumbei si "acqua purissima" Dorna. Incep sa ma intreb "che mondo sarebbe senza Dorna?" ca de multisor nu mai gust apa de la robinet.
Prima data de Dorna am auzit intr-un ziar pe vremea cand nu obisnuiam sa cumpar apa parandu-mi-se absurd sa dau bani pe ceva ce exista pe toate drumurile. Si ce ziar putea fi ala daca nu ProSportul - drogul meu din liceu - care cu fiecare picatura de articol despre Adrian Ilie imi alimenta dependenta.
Intr-o zi a aparut un articol care prezenta, pare mi se, plecarea lui Adi Ilie spre Valencia impreuna cu prietena dupa un joc la echipa nationala. Se spunea acolo ca inainte de decolare idolul meu si-a luat o Dorna din aeroport si ca o fanatica ce eram am cautat disperata prin tot Buzaul sa vad si eu ce gust are apa aia bauta de el :)). Numai ca spre dezamagirea mea n-am gasit pe nicaieri, insa intr-o zi frate-miu, caruia ii impartasisem dorintele, mi-a adus tocmai de la Bucuresti o sticluta de apa minerala pe care scria citet Dorna. In ciuda repulsiei mele pentru apa minerala care ma ciupeste de limba mi-am facut curaj si am gustat cu incredere. E adevarat ca m-am stambat un pic dar fiind apa cumparata de Adita nu puteam spune ca nu era buna.
Cam de aici vine preferinta mea pentru Dorna - apa plata, ca minerala oricat i-ar placea lui nu-mi intra in voie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu