Oooooof, ce apus de soare divin si eu n-am camera foto la mine! Si ce aer caldut pentru o seara de ianuarie. Erau jaluzelele trase si mi-am dat seama ca ceva nu e in regula, ca soarele insistent de dimineata de mult s-a dus, si nimic nu ma mai impiedica acum sa privim cerul albastru si insangerat. Si ce frumos sa vezi la inaltime un stol neintrerupt de pasari ca niste musculite jucause strabatand cerul de la un capat la altul. Si mai mari, si mai mici, toate zburau grabite spre rasarit. Prea frumos!
Un comentariu:
Chiar au fost zilele astea apusuri extraordinare. M-a lasat fara cuvinte, si nu am rezistat sa nu fac poze....
Trimiteți un comentariu