la furat

Hai sa-ti povestesc cum era sa fiu talharita pentru a patra oara intr-un autobuz aglomerat.
Dar mai intai sa facem o recapitulare:

1. Prima data cand s-a intamplat abia incepusem facultatea si desi fusesem sfatuita sa fiu atenta la buzunare si la geanta mereu uitam . Era o dimineata insorita de toamna si chiar daca aveam ore dupamiaza ma inscrisesem la un curs facultativ de italiana si tineam neaparat sa fiu prezenta. In dimineata aia, ca de altfel in fiecare dimineata, am luat-o incetisor pe jos, cu ghiozdanelul in spate (pe care btw il am chiar azi cu mine), pana la capatul lui 226 (ca pe atunci se faceau niste lucrari pe Calea Rahovei si luam mereu autobuzul din 13 septembrie -ultima statie). Cred ca eram si foarte in intarziere, altfel nu-mi explic de ce m-am urcat in autobuzul ala plin de copii de generala care ocupasera deja toate locurile iar oamenii mari cat muntele sa inghesuiau printre scaune ca niste sardelute congelate.O data urcata de coborat nu mai putea fi vorba, nu ma puteam misca, nu aveam nici de ce sa ma tin si abia daca am reusit sa ma ridic pe varfuri si sa ma prind cu mana dreapta de bara de sus...Imagineaza-ti ce chin sa stai pe varfuri cu mana ridicata timp de 40 de minute si pe deasupra si impinsa din toate partile.
De ghiozdanel am uitat cu desavarsire si abia cand m-am asezat in banca la scoala am observat ca buzunarelul din spate era desfacut iar portofelul disparuse. Ghinion pentru hot ca n-aveam bani in el dar si ghinion pentru mine ca toate actele mele erau acolo : certificat de nastere (ce oi fi cautat cu el dupa mine nu stiu), buletin, carnet de student, abonament de RATB, abonament la biblioteca... Si pune-te Simona si da anunt, plateste taxe, refa-ti toate actele, ia-ti abonament intreg, fa poze, roaga secretara sa-ti eilibereze carnetul mai repede.
Lasand toata alergatura la o parte nici acum nu-mi explic cum de am fost talharita fara sa simt absolut nimic, cu niste oameni imbracati bine cum erau cei de langa mine care pareau si ei a nu putea face nici o miscare.

2. A doua oara stateam in Militari -anul 2- si mai mereu aveam cursuri de la 7:30, atunci cand statiile erau intesate de oameni - roiuri de albinute harnice - iar autobuzele cum veneau tot asa plecau. Doar din cand in cand se mai intampla sa te poti ingramadi impreuna cu alti 10 insi pe cele doua trepte de la usa. Norocul mi-a suras si in dimineata aia si cu chiu cu vai am reusit sa ma ingramadesc pe ultima treapta si desi nu mai era loc sa arunci un ac un alt nene s-a impins in spatele meu. Soferul tot inerca sa inchida usa dar nu si nu omul se incapatana sa stea acolo poate poate se intampla un miracol - nu sa incapa si el ci sa reuseasca sa-mi deschida geanta. Dar geanta mea de pe atunci era o fortareata : era cartonata, fermoara se deschidea foarte greu iar daca reuseai abia daca puteai sa introduci inauntru o manuta subtirica ca a mea. Abia dupa ce i-am vazut mana incrancenata si am tras geanta a coborat si el resemnat.

3. A treia oara s-a intamplat anul trecut. La fostul job in pauza de masa coboram mereu sa-mi iau ceva de rontait de la economat numai ca in ziua aia n-am avut marunti la mine sa platesc si a trebuit sa schimb 50RON. Banii primiti rest i-am bagat in buzunarelul lateral al gentii cu gandul ca o sa-i pun in portofel de indata ce ajung sus...Dar cine si-a mai adus aminte... si asa am plecat eu seara acasa fara nici o grija, cu banii in buzunarel si cu Atlasul dupa mine, stand in picioare si citind de zor in tramvai. Nu mi-am dat seama de lipasa lor nici macar cand mi-am scos cheile din buzunarel si am vazut fermoarul pe jumatate tras. Dar cand a fost vorba chiar in seara aia sa-i platesc gazdei lumina ia banii de unde nu-s.

4. Si acum vreo saptamana ma intorceam eu frumos acasa cu 133 de la Romana dupa ce statusem ca si in seara asta la net si deh, autobuzul era cam aglomerat...si n-am gasit un locsor decat in fata, in dreptul usii. Ma facusem eu cat de cat comoda - cu fata la usa sa admir peisajul- si pe ultima suta vad ca mai urca un domn imbracat bine, la costum, si se postaza cu spatele la mine si un pic intr-o parte. Incepusem sa-l compatimesc " Saracul om, o fi avand ceva la mana dreapta de o tine asa inconvoiata", caci se tinea cu mana stanga de bara intr-un mod destul de chinuitor iar cu dreapta sigur i-ar fi venit mult mai bine . Numai ca dupa putin timp mi-am dat seama ca de fapt mana lui dreapta se straduia incet-incet, tiptil-tiptil, sa deschida fermoarul "ranitei" mele din blugi in care erau inghesuit cartile de italiana, telefonul si portofelul meu - desigur - si aveam ceva banuti acolo. L-am fulgerat un pic cu un zambet "te-am prins smechere", mi-am deschis de tot fermoarul, am scos frumos portofelul, mi-am numarat banii in fata lui (deaja acum luase o pozitie normala) si contatand ca era totul in regula l-am bagat la loc. Toata lumea din jur a vazut ce s-a intamplat dar nimeni nu a spus si nu a facut nimic...In fond ce se putea face?Doar sa-si pazeasca si ei gentile si buzunarele.

yuppppi!

Mi-a ajuns acasa radioul omulet de la prizee. Ia uite ce dragut este!

Iar daca dai click aici o sa vezi ultimele poze facute de mine in parcul Carol si I.O.R.

o ora de net

Nu ma intreba cum supravietuiesc fara computer si internet si cum o sa mai rezist inca o luna fara. In fiecare seara dupa cursuri dau fuguta in Cibernetica la Ase sa-mi clatesc si eu ochii macar pentru o ora pe un ecran de calculator, oricat ar fi el de strain si neprimitor. In sfarsit, lumea mea - imi zic- cei cativa cunoscuti de pe mess, forumul cu ultimele poze si ultimele mesaje de sters ...Dar, din pacate prea putin timp ca sa-ti mai pot scrie si tie.

Si pentru ca nu mai am nici net, nici pe tine, nici pe Marius...si nici chef de desenat imi fac mancare - vorba vine (cartofi prajiti, oua, piure, salata iar in seara asta care ca o sa fac niste paste cu sos) si mai citesc. Televizorul ma dezgusta in ultima vreme cu vesnica bufonada parlament - partide - PSD- Basescu si Tariceanu. Zici ca au innebunit cu totii si ca sigurul lor scop acolo in fruntea tarii e concursul de umflat in pene colorate. Nu stiu de ce am adus vorba, chiar nu merita mentionat.

Ce merita sa-ti spun e ca m-am tuns frantuzeste desi ma batea gandul sa-mi fac si eu bretonul dupa care toate fitoasele se dau in vant. Dar apoi mi-am zis de ce sa fac eu ca toata lumea si sa nu fac ca mine ca oricum moda trece ...si bretonul ala parca duce un pic a copil dement.

M-am tuns pentru ca mi se pare ca imi modeleaza sau influenteaza un pic personalitatea. Cu cat sunt tunsa mai scurt cu atat sunt mai baietoasa si mai indrazneata si cu cat am parul mai lung cu atat sunt mai romantica si mai vulnerabila. Asa ca in primavara asta era cazul sa fim independente si sigure pe noi. Asta e si motivul pentru care sambata viitoare o sa merg singura la doua piese de teatru "Dulcea pasare a tineretii" si "Menajeria de sticla" si cu siguranta o sa-ti povestesc impresii.

despre Marco Polo

Siropel, sa stii ca in sfarsit am descoperit care era faza cu Marco Polo si cu povestirile lui. Intalnisem in cateva carti referiri la acest Marco Polo dar prima data cand mi-am pus intrebarea ce e cu el a fost acum un an jumate cand imi cautam job. Firma de turism care m-a inviat la interviu se numea chiar Marco Polo si de aici mi-a venit ideea ca ar fi putut fi un nene care candva de mult a strabatut lumea in lung si in lat ca turist. Desigur ca nu am aprofundat - cum imi sta in fire - si abia acum am citit intamplator cate ceva.

Se pare ca Marco Polo avea vrea 17 ani cand a parasit Venetia impreuna cu tatal si unchiul indreptandu-se spre Persia si India. Asta se intampla prin secolul XII d.H. Ajunsi in Persia au auzit numai lucruri bune despre China de alta data si au hotarat sa se stabileasca acolo. Chiar in perioda asta China a fost invadata de popoarele din nord - mongoli sau ce erau ei -si la conducerea tarii a ajuns Hanul Kubilai. Pentru a putea controla Pekinul hanul a eliminat examenele de admitere in functii publice pentru a nu da ocazia chinezilor bine pregatiti sa acceada la conducere . In aceste conditii, castigandu-i increderea Marco Polo a ajuns la un moment dat sa fie guvernator al unei regiuni din marele imperiu.

Dupa aproape doua decenii el a fost trimis de Kubilai ( foarte tolerant in ceea ce priveste religii) sa duca un mesaj Papei de la Roma. Drumul de intoarcere a durat 3 ani, cu toate ca pana in Persia calatoria i-a fost asigurata de Han, si cand a ajuns in Venezia a aflat ca atat Papa cat si Kubilai murisera.

Normal ca ajuns acasa a inceput sa povesteasca despre civilizatia infloritoare din China unde strazile erau pavate, existau canale de scurgere de o parte si de alta, trasurile aveau 4 locuri, in case toti aveau apa calda, prostitutia era aproape incurajata si hanul avea sute de concubine...etc Toate povestirile lui insa nu erau luate in serios de venetieni care nu concepeau existenta unei civilizatii macar la fel de infloritoare ca cea europeana.

Si se pare ca Marco Polo a murit pe la 80 de ani si in momentul mortii ar fi fost indemnat ca macar atunci sa recunosca ca tot ce a povestit de-alungul vietii era pura inventie. Insa el a raspuns ca nu povestise nici macar jumate din cate vazuse acolo.

miss yaaa

Draga Siropel, sunt tare tista ca nu ma pot intalni mai des cu tine si nu-ti pot povesti banalitatile din viata mea. Abia peste vreo 2 saptamani imi voi pune si eu net in camera mea si voi putea sa mai caut poze frumoasa, din alea de care iti plac tie.

Lasand la o partea mica mea nemultumire sunt incantata ca a venit primavara si in fiecare zi mi se pare ca mai infloreste un copac. Acum ca sunt sigura si am trecut de o perioada mai grea simt mai intens frumusetea naturii. Chiar azi dimineata cand treceam prin piata Victoriei mi se parea ireal galbenul, rozul si albul florilor iar pe aleea Alexandu m-a surprins pentru prima data in anul asta mirosul copacilor infloriti.

De italiana m-am cam plictisit, am impresia ca stiu deja totul desi nu e asa. Marea mea problema e accentul si anumite cuvinte a caror literere se dubleaza. In fine, per ansamblu sunt incantata ca noii mei colegi sunt super finuti si ca am liber dimineata si pot sa fac ce vreau.

Ieri, de exemplu, am fost la cumparaturi si in sfarsit am reusit sa-mi gasesc niste blugi pe placul meu -de un bleu pe care l-am visat mereu- si n-am rezistat sa nu-mi iau si cercei albastri, si nu o pereche, ci doua. Unii sunt mici in forma de trandafir si cu o pietricia in mijloc si altii sunt foarte mari si rotunzi si au multe zanganele...Mda, ai ghicit, sunt happy!

Acum dupa ce termin de vorbit cu tine ma duc acasa sa mananc si o sa ma apuc de citit. N-am rezistat si am inceput sa-mi cumpar si noua colectie DeAgostini Art Gallery, nu-mi ajungea Atlasul. La inceput am zis ca nu ma mai bag la asa ceva dar cand am vazut primul numar m-am indragostit pentru ca da detalii prinvind viata, opera si tehnicile folosite de marii pictori. Ce interesant, nu?

Hai ca te las acum. Sa fii cumintel ! Pa

colegi de italiana

In grupa de italiana am un coleg care deseneaza si picteaza foarte bine. Azi, inainte de curs ne-a desenat in creion pe o foaie de mate o sticla PET de apa minerala la 0,5 care fusese lasata de cineva pe catedra. Si normal ca a iesit foarte bine...eu n-as fi reusit sa o fac asa oricat m-as fi chinuit :(.
Si, pe langa faptul ca deseneaza, se pricepe la flori, ornamente si mancaruri sofisticate...se imbraca bine...Uffa! Dar sa nu ma intelegi gresit, nu visez la el, doar ca ma oftic ca nu ma pricep la chestii din astea.
Ceilalti colegi de grupa, care se cunosc intre ei de o luna, sunt foarte uniti...Mereu ies impreuna, in seara asta chiar aveau intalnire in Bavaria, ieri au adus suc, prajituri si flori, azi o tipa a adus mucenici, peste 2 saptamani se duc la munte. Si evident ca daca vreau si eu ma pot alatura lor doar ca...sunt prea trista si n-am chef de nimic :(. Poate pe viitor altfel vor sta lucrurile.

Draga Siropel, azi am fost la primul curs de italiana la institut si a fost la fel de frumos ca la scoala. Aproape ca uitasem cum e sa stai in bancuta, sa scrii si auzi in dreapta si stanga glasul soptit al colegilor.

In urmatoarea perioada n-o sa mai pot intra pe internet decat rareori dar o sa incerc sa scriu cate ceva, n-am sa te las singurel aici . Acum ma aflu, ca pe vremuri, la internet plaza-ul corean din ASE. Nu prea s-a schimbat mai nimic pe aici, prin Cibernetica, si chiar pot spune ca mesele si calculatoarele au imbatranit de cand nu le-am mai vazut.

Hm, si ca sa n-o mai lungesc vreau sa stii ca prietenul ala al meu cu care eram de aproape un an m-a inselat. Si-a tras-o cu una, o amica de-a lui de cand lumea, desi imi spusese ca pentrul el nu sexul conta. Barbatii.... sa mai crezi in ei?! De fapt ce barbatii...ca si femeile sunt la fel...Trebuie doar in tine sa te increzi.

Holli Conger

link

the day of death

Pe ultimul meu drum spre servici m-am intalnit cu moartea...La inceput era intruchipata intr-o vrabiuta cu ghierutele tepene ridicate in sus, cu cioculetul ascuns in puful gri ciufulit si murdar de noroi. Apoi am vazut-o intr-un pisoias pe trotuar, langa trecerea de pietoni...Parea ca isi facea siesta pe asfalt dar ochii de sticla larg deschisi povesteau ca cele 9 vieti s-au dus.

1 martie

Strazi inundate de flori, miros de frezii si zambilute, cadouri si martisoare si soare afara...Penultima mea zi de servici la Angelo Costa... Nici nu-mi vine sa cred ca de luni nu voi mai veni aici...Parca imi pare rau, ma simteam bine alaturi de colegii mei, jobul meu era atat de lejer, ma simteam mai bine ca acasa...

Aseara am primit cel mai frumos martisor din viata mea, o papusica breloc frumusica foc , o bratara si un lantisor de argint si m-am emotionat pana la lacrimi.

kiss