Hai sa-ti povestesc cum era sa fiu talharita pentru a patra oara intr-un autobuz aglomerat.
Dar mai intai sa facem o recapitulare:
1. Prima data cand s-a intamplat abia incepusem facultatea si desi fusesem sfatuita sa fiu atenta la buzunare si la geanta mereu uitam . Era o dimineata insorita de toamna si chiar daca aveam ore dupamiaza ma inscrisesem la un curs facultativ de italiana si tineam neaparat sa fiu prezenta. In dimineata aia, ca de altfel in fiecare dimineata, am luat-o incetisor pe jos, cu ghiozdanelul in spate (pe care btw il am chiar azi cu mine), pana la capatul lui 226 (ca pe atunci se faceau niste lucrari pe Calea Rahovei si luam mereu autobuzul din 13 septembrie -ultima statie). Cred ca eram si foarte in intarziere, altfel nu-mi explic de ce m-am urcat in autobuzul ala plin de copii de generala care ocupasera deja toate locurile iar oamenii mari cat muntele sa inghesuiau printre scaune ca niste sardelute congelate.O data urcata de coborat nu mai putea fi vorba, nu ma puteam misca, nu aveam nici de ce sa ma tin si abia daca am reusit sa ma ridic pe varfuri si sa ma prind cu mana dreapta de bara de sus...Imagineaza-ti ce chin sa stai pe varfuri cu mana ridicata timp de 40 de minute si pe deasupra si impinsa din toate partile.
De ghiozdanel am uitat cu desavarsire si abia cand m-am asezat in banca la scoala am observat ca buzunarelul din spate era desfacut iar portofelul disparuse. Ghinion pentru hot ca n-aveam bani in el dar si ghinion pentru mine ca toate actele mele erau acolo : certificat de nastere (ce oi fi cautat cu el dupa mine nu stiu), buletin, carnet de student, abonament de RATB, abonament la biblioteca... Si pune-te Simona si da anunt, plateste taxe, refa-ti toate actele, ia-ti abonament intreg, fa poze, roaga secretara sa-ti eilibereze carnetul mai repede.
Lasand toata alergatura la o parte nici acum nu-mi explic cum de am fost talharita fara sa simt absolut nimic, cu niste oameni imbracati bine cum erau cei de langa mine care pareau si ei a nu putea face nici o miscare.
2. A doua oara stateam in Militari -anul 2- si mai mereu aveam cursuri de la 7:30, atunci cand statiile erau intesate de oameni - roiuri de albinute harnice - iar autobuzele cum veneau tot asa plecau. Doar din cand in cand se mai intampla sa te poti ingramadi impreuna cu alti 10 insi pe cele doua trepte de la usa. Norocul mi-a suras si in dimineata aia si cu chiu cu vai am reusit sa ma ingramadesc pe ultima treapta si desi nu mai era loc sa arunci un ac un alt nene s-a impins in spatele meu. Soferul tot inerca sa inchida usa dar nu si nu omul se incapatana sa stea acolo poate poate se intampla un miracol - nu sa incapa si el ci sa reuseasca sa-mi deschida geanta. Dar geanta mea de pe atunci era o fortareata : era cartonata, fermoara se deschidea foarte greu iar daca reuseai abia daca puteai sa introduci inauntru o manuta subtirica ca a mea. Abia dupa ce i-am vazut mana incrancenata si am tras geanta a coborat si el resemnat.
3. A treia oara s-a intamplat anul trecut. La fostul job in pauza de masa coboram mereu sa-mi iau ceva de rontait de la economat numai ca in ziua aia n-am avut marunti la mine sa platesc si a trebuit sa schimb 50RON. Banii primiti rest i-am bagat in buzunarelul lateral al gentii cu gandul ca o sa-i pun in portofel de indata ce ajung sus...Dar cine si-a mai adus aminte... si asa am plecat eu seara acasa fara nici o grija, cu banii in buzunarel si cu Atlasul dupa mine, stand in picioare si citind de zor in tramvai. Nu mi-am dat seama de lipasa lor nici macar cand mi-am scos cheile din buzunarel si am vazut fermoarul pe jumatate tras. Dar cand a fost vorba chiar in seara aia sa-i platesc gazdei lumina ia banii de unde nu-s.
4. Si acum vreo saptamana ma intorceam eu frumos acasa cu 133 de la Romana dupa ce statusem ca si in seara asta la net si deh, autobuzul era cam aglomerat...si n-am gasit un locsor decat in fata, in dreptul usii. Ma facusem eu cat de cat comoda - cu fata la usa sa admir peisajul- si pe ultima suta vad ca mai urca un domn imbracat bine, la costum, si se postaza cu spatele la mine si un pic intr-o parte. Incepusem sa-l compatimesc " Saracul om, o fi avand ceva la mana dreapta de o tine asa inconvoiata", caci se tinea cu mana stanga de bara intr-un mod destul de chinuitor iar cu dreapta sigur i-ar fi venit mult mai bine . Numai ca dupa putin timp mi-am dat seama ca de fapt mana lui dreapta se straduia incet-incet, tiptil-tiptil, sa deschida fermoarul "ranitei" mele din blugi in care erau inghesuit cartile de italiana, telefonul si portofelul meu - desigur - si aveam ceva banuti acolo. L-am fulgerat un pic cu un zambet "te-am prins smechere", mi-am deschis de tot fermoarul, am scos frumos portofelul, mi-am numarat banii in fata lui (deaja acum luase o pozitie normala) si contatand ca era totul in regula l-am bagat la loc. Toata lumea din jur a vazut ce s-a intamplat dar nimeni nu a spus si nu a facut nimic...In fond ce se putea face?Doar sa-si pazeasca si ei gentile si buzunarele.
Dar mai intai sa facem o recapitulare:
1. Prima data cand s-a intamplat abia incepusem facultatea si desi fusesem sfatuita sa fiu atenta la buzunare si la geanta mereu uitam . Era o dimineata insorita de toamna si chiar daca aveam ore dupamiaza ma inscrisesem la un curs facultativ de italiana si tineam neaparat sa fiu prezenta. In dimineata aia, ca de altfel in fiecare dimineata, am luat-o incetisor pe jos, cu ghiozdanelul in spate (pe care btw il am chiar azi cu mine), pana la capatul lui 226 (ca pe atunci se faceau niste lucrari pe Calea Rahovei si luam mereu autobuzul din 13 septembrie -ultima statie). Cred ca eram si foarte in intarziere, altfel nu-mi explic de ce m-am urcat in autobuzul ala plin de copii de generala care ocupasera deja toate locurile iar oamenii mari cat muntele sa inghesuiau printre scaune ca niste sardelute congelate.O data urcata de coborat nu mai putea fi vorba, nu ma puteam misca, nu aveam nici de ce sa ma tin si abia daca am reusit sa ma ridic pe varfuri si sa ma prind cu mana dreapta de bara de sus...Imagineaza-ti ce chin sa stai pe varfuri cu mana ridicata timp de 40 de minute si pe deasupra si impinsa din toate partile.
De ghiozdanel am uitat cu desavarsire si abia cand m-am asezat in banca la scoala am observat ca buzunarelul din spate era desfacut iar portofelul disparuse. Ghinion pentru hot ca n-aveam bani in el dar si ghinion pentru mine ca toate actele mele erau acolo : certificat de nastere (ce oi fi cautat cu el dupa mine nu stiu), buletin, carnet de student, abonament de RATB, abonament la biblioteca... Si pune-te Simona si da anunt, plateste taxe, refa-ti toate actele, ia-ti abonament intreg, fa poze, roaga secretara sa-ti eilibereze carnetul mai repede.
Lasand toata alergatura la o parte nici acum nu-mi explic cum de am fost talharita fara sa simt absolut nimic, cu niste oameni imbracati bine cum erau cei de langa mine care pareau si ei a nu putea face nici o miscare.
2. A doua oara stateam in Militari -anul 2- si mai mereu aveam cursuri de la 7:30, atunci cand statiile erau intesate de oameni - roiuri de albinute harnice - iar autobuzele cum veneau tot asa plecau. Doar din cand in cand se mai intampla sa te poti ingramadi impreuna cu alti 10 insi pe cele doua trepte de la usa. Norocul mi-a suras si in dimineata aia si cu chiu cu vai am reusit sa ma ingramadesc pe ultima treapta si desi nu mai era loc sa arunci un ac un alt nene s-a impins in spatele meu. Soferul tot inerca sa inchida usa dar nu si nu omul se incapatana sa stea acolo poate poate se intampla un miracol - nu sa incapa si el ci sa reuseasca sa-mi deschida geanta. Dar geanta mea de pe atunci era o fortareata : era cartonata, fermoara se deschidea foarte greu iar daca reuseai abia daca puteai sa introduci inauntru o manuta subtirica ca a mea. Abia dupa ce i-am vazut mana incrancenata si am tras geanta a coborat si el resemnat.
3. A treia oara s-a intamplat anul trecut. La fostul job in pauza de masa coboram mereu sa-mi iau ceva de rontait de la economat numai ca in ziua aia n-am avut marunti la mine sa platesc si a trebuit sa schimb 50RON. Banii primiti rest i-am bagat in buzunarelul lateral al gentii cu gandul ca o sa-i pun in portofel de indata ce ajung sus...Dar cine si-a mai adus aminte... si asa am plecat eu seara acasa fara nici o grija, cu banii in buzunarel si cu Atlasul dupa mine, stand in picioare si citind de zor in tramvai. Nu mi-am dat seama de lipasa lor nici macar cand mi-am scos cheile din buzunarel si am vazut fermoarul pe jumatate tras. Dar cand a fost vorba chiar in seara aia sa-i platesc gazdei lumina ia banii de unde nu-s.
4. Si acum vreo saptamana ma intorceam eu frumos acasa cu 133 de la Romana dupa ce statusem ca si in seara asta la net si deh, autobuzul era cam aglomerat...si n-am gasit un locsor decat in fata, in dreptul usii. Ma facusem eu cat de cat comoda - cu fata la usa sa admir peisajul- si pe ultima suta vad ca mai urca un domn imbracat bine, la costum, si se postaza cu spatele la mine si un pic intr-o parte. Incepusem sa-l compatimesc " Saracul om, o fi avand ceva la mana dreapta de o tine asa inconvoiata", caci se tinea cu mana stanga de bara intr-un mod destul de chinuitor iar cu dreapta sigur i-ar fi venit mult mai bine . Numai ca dupa putin timp mi-am dat seama ca de fapt mana lui dreapta se straduia incet-incet, tiptil-tiptil, sa deschida fermoarul "ranitei" mele din blugi in care erau inghesuit cartile de italiana, telefonul si portofelul meu - desigur - si aveam ceva banuti acolo. L-am fulgerat un pic cu un zambet "te-am prins smechere", mi-am deschis de tot fermoarul, am scos frumos portofelul, mi-am numarat banii in fata lui (deaja acum luase o pozitie normala) si contatand ca era totul in regula l-am bagat la loc. Toata lumea din jur a vazut ce s-a intamplat dar nimeni nu a spus si nu a facut nimic...In fond ce se putea face?Doar sa-si pazeasca si ei gentile si buzunarele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu