duminică, ianuarie 06, 2008

supradoza

In weekendul asta m-am "culturalizat": am fost la Nunta lui Figaro, la Spargatorul de Nuci si la Barbierul din Sevilia.
Azi dimineata, dupa ce vazusem de cu seara Nunta lui Figaro, eram cam dezamagita, cu toate ca pasajul cu " farfallone amoroso" imi placuse. Actiunea fusese cam incalcita si-o intelesesem partial si in plus eu tot speram sa aud cantand Figaro qua, Figaro la, Figaro su, Figaro giu fara sa stiu de fapt ca fragmentul e cantat de acelasi Figaro insa in Barbierul din Sevillia. Despre Barbier am numai cuvinte de lauda iar uvertura lui Gioachino Rossini este cea mai super adevarata.
Si baletul m-a incantat caci mi-a transformat dimineata in poveste. Cata eleganta, ce rochite frumoase, ce decoruri originale si ce dirijor dragut ntz ntz ntz!
E clar, pana adorm o sa dirijez orchestra imaginara si o sa repet la nesfarsit LALALALALALALAALLA LA, BRAVO BRAVISSIMO LA :)).

Un comentariu:

Anonim spunea...

Vrajitoria prezentului nu se mai face pe matura ci pe doze, bag de seama.
Stiu pe unul care incerca sa asculte nonsensuri din cele pe care le-ai amintit cu capul in jos, ca sa intre sunetele corect pe urechi. Nici un mister, unul sunt eu. Problema este cu rezonanta, pe lumea asta multe rezonuri se nasca ca argumente si dispar ca pareri.