Nu stiu ce viata as avea eu fara visele astea "interesante" noapte de noapte. Din fericire mare parte din actiune si chiar imagini imi raman in minte. Azi noapte, de exemplu, ma aflam in casa unui pictor si urma sa iau niste lectii de pictura dar trebuia sa-mi astept randul pentru ca alte doua persoane aveau de terminat doua lucrari. Si cat am stat si am asteptat am privit cum o fata desena niste forme ciudat care nu ma duceau cu gandul la nimic. Insa pe masura ce aseza culoare pe panza, culoare albastra ca cerul, si arunca grabita pe ici pe colo tuse de alb, mi se dezvaluia pictura in intregul ei. Era pur si simplu un joc de copii in valurile inspumate ale marii...La sfarsit, in visul meu, eram de-a dreptul fascinata cum fata asta reusise atat de repede sa creeze din nimic o imagine atat de vie.
Eram un pic descumpanita si parca imi era rusine sa mai cer lectii de pictura gandindu-ma la desenele mele firave si la cat de departe eram de perfectiunea care ma orbise. Incepusem sa ma fastacesc ca de fapt eu nu cred ca o sa pot vreodata sa ajung la nivelul ala, ca eu stiu doar asa in creion sa schitez ceva...Desi actiunea a continuat, firul amintirilor s-a rupt atunci cand pictorul si-a aruncat privirea pe cateva desene, care erau mult mai reusite decat as putea face eu in realitate.
Eram un pic descumpanita si parca imi era rusine sa mai cer lectii de pictura gandindu-ma la desenele mele firave si la cat de departe eram de perfectiunea care ma orbise. Incepusem sa ma fastacesc ca de fapt eu nu cred ca o sa pot vreodata sa ajung la nivelul ala, ca eu stiu doar asa in creion sa schitez ceva...Desi actiunea a continuat, firul amintirilor s-a rupt atunci cand pictorul si-a aruncat privirea pe cateva desene, care erau mult mai reusite decat as putea face eu in realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu