sâmbătă, august 16, 2008

dincolo de noi

Sunt un punct. Poate nici macar atat. /.
S-a inserat si stau pe scaun aici in fata calculatorului ca in fiecare seara, in camera mea de la etajul 4. Camera mea este una din cele 4 ale apartamentului din blocul asta vechi, construit prin o mie noua sute treizeci si ceva in cartierul asta  marginas al Bucurestiului. Si Bucurestiul este si el tot un punct. Poate nici macar atat...una din multele capitale ale Europei, penultimul continent ca marime de pe Pamant. Iar Pamantul este doar una din cele cateva planete din sistemul nostru solar care graviteaza in jurul Soarelui. Iar soarele astea este si el un punct printre ceilalti peste o suta de milioane de sori din Calea Lactee. Iar Calea asta Lactee e si ea un punct printre nenumaratele puncte-galaxii din universul asta pe care nici o minte nu poate sa-l cuprinda.
Si ne intoarcem la mine, la noi, la cat de mici suntem si cat de importanti ne dam uneori.

2 comentarii:

belugafiction spunea...

Asa e frumos sa ne dam importanti si gravi, pentru ca gravitam.

Marius spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=6gWmm2HBAxk