Imi dau seama ca nu sunt niciodata prea mare ca sa primesc papusi, nici macar la 27 de ani impliniti. Mereu mi-am zis ca n-are rost sa am proprii mei copii cand eu mai am inca potential, inca vreau sa fiu rasfatata, sa-mi fac toate poftele si sa fiu in centrul atentiei mele. De ce sa-mi sacrific eu bucuriile copilaresti pentru speranta intr-o viata viitoare mai buna a posibililor mei copii. De ce sa spun : "eu n-am avut, eu n-am putut, mie nu mi s-a dat, dar lasa ca isi vor lua copiii revansa pentru mine". No señor! Eu sunt copilul de crescut si tot eu trebuie sa-mi iau revansa pentru toate lucrurile pe care n-am putut inca sa le fac. Sper sa mai am la dispozitie alti 27 de ani de copilarit, daca nu mai mult, pentru ca ¨tutti i miei sogni nel cassetto diventino realtà".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu