Am zis mereu ca o sa-mi scriu visele caci unele dintre ele imi plac asa de mult si-ar fi pacat sa le pierd. Dar vezi bine ca m-am luat cu altele si nu am facut ce mi-am propus. Dar asta de azi noapte nu-mi mai scapa.
Se facea ca eram cu Marius in masina si el conducea, voia sa ma duca acasa la Buzau, dar cum am intrat in oras, ne-am dat seama ca in cartier la mine se faceau lucrari si traficul era intrerupt exact pe strada ce ducea la blocul meu. Atunci eu i-am zis ca, daca am intra in oras si am lua-o pe la piata, am putea sa intram prin capatul celalalt al strazii. Numai ca se facea ca orasul era complet schimbat si pe masura ce avansam totul se trasforma, se vedeau blocuri in constructie si nu mai stiam deloc pe unde s-o luam. Ca sa ne orientam, am zis sa coboram din masina si sa intram intr-un parc, sa intrebam pe cineva care-i drumul de urmat. Numai ca parcul asta era cam ciudat, era foarte umbros si ici-colo mai aparau cateva raze de soare ratacite. Prima data, mi-a atras atentia o casa veche cam in paragina si o batrana slabanoaga in camasa de noapte, cu parul alb ravasit, care era condusa de brat de o infirmiera. Si atunci mi-am dat seama ca de parcul ala eu mai auziseam dar nu fusesem niciodata pentru ca era parcul nebunilor. Si apoi am vazut doua fantome care se evaporau si inca una care era aproape de Marius si atunci el m-a intrebat ce-a fost iar eu i-am zis linistita ca nimic, doar spiritul lui...Si negasind nimic mai bun de facut ne-am asezat pe ceva, nu mai stiu daca pe o banca sau direct pe iarba, si mi-am dat seama ca el avea iarasi parul lung si in timp ce ma jucam prin parul lui ma miram cum de i-a crescut atat de repede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu