Tema asta "fetita cu catelul" am avut-o mereu in minte iar azi am vazut-o in parc. Fetita avea palarioara, rochita cu valonas si chilotei visinii si nu statea o clipa locului iar catelul era ciufulit si astepta cu ochii tinta si limba scoasa de un cont sa i se arunce o sticla de plastic turtita si apoi incepea sa faca niste salturi impresionante.
Apoi fetita cu coarda...aproape uitesem ca exista si ca o saream si eu candva....cu manerele de lemn si firele impletite...Pe o alta banca alti copii se pregateau de joaca si-si supuneau la vot rolurile de mama, tata si copii. Asa ma jucam si eu, de fapt eu eram mereu mama papusii iar Mirela la fel pana la un moment dat cand am cunoscut-o pe Oana, verisoara lui Ovidiu, si i-am propus sa se joace cu noi. Parca ieri eram toate trei pe iarba in curte la bunici cu papuselele noastre gen Barbie iar cand Oana ne-a spus ca ea se joaca altfel cu papusa am facut ochii mari. Cum te poti juca altfel cu papusa daca nu de-a mama care are grija de ea? Ei bine, cand te joci poti pur si simplu sa fii tu papusa si poti sa fii mare, sa ai iubiti si sa te duci la facultate....Oooauu, iti dai seama, o rasturnare de situatie neasteptata, o revelatie care a dus la parasirea definitiva a jocului de-a mama. In schimb la jocul de-a babele nu am renuntat decat tarziu. Nu mai tin minte daca ti-am povestit, dar cand ieseam pe drum si ne plictiseam incepeam sa vorbim vrute si nevrute imitand limbajul babelor din sat. Tema predilecta erau copiii nostri inventati ,nurorile si ginerii carora le atribuiam defecte si calitati gen "băietul gneu di la Buzau, maicî, ari di toati,casî şî maşînî" sau "arzî-o focu pă norgnia di la Focşani cî nu hini niciodatî pî la gnigni". :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu