Azi, la serviciu, mi-am pictat unghiile bleu deschis si am iesit pe strada . Si, in timp ce mergeam, unghiile tipau ca niste copii obositi si dornici sa atraga atentia celor din jur. Mi-era asa de rusine cu ele si nu stiam deloc cum sa le ascund ca sa le potolesc, caci buzunare nu aveam, si mai mai ca ma asteptam sa mi se faca observatie, ca nu-mi cresc bine copii. Dar am avut eu ac de cojocul lor acasa. Le-am tras o "acetoneala" de nu s-au vazut si am respirat usurata dupa o asa tortura.
Si tot azi la serviciu mi-am pus in gand sa vorbesc romaneste cum vorbesc germanii nemteste cu verbele la sfarsit. Mi-am zis ca povestionara mea ar putea sa sune cam asa:
Azi la serviciu unghiile bleu deschis mi-am pictat si pe strada am iesit . Si, in timp ce mergeam, unghiile, ca niste copii obositi si dornici atentia celor din juri sa atraga, tipau . Asa de rusine cu ele mi-era si deloc cum sa le ascund ca sa le potolesc nu stiam caci buzunare nu aveam si mai mai observatie ca bine copii nu-mi cresc sa mi se faca ma asteptam . Dar ac de cojocul lor acasa eu am avut . O "acetoneala" de nu s-au vazut le-am tras si usurata dupa o asa tortura am respirat .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu