Nu stiu cum se face, dar, desi am stat toata vara aici, ieri si azi mi s-a parut mai frumos ca oricand. Ieri am dat o fuga cu ratb-ul pana in Obor sa-mi iau cele necesare pentru dus (care apropo a fost super simplu de reparat) si era asa o caldura si o imbulzeala incat am facut tot posibilul sa-mi rezolv trebuirile in cel mai scurt timp si m-am felicitat ca nu am luat masina. Si, cand am intrat pe strada mea, ca prin minune agitatia si zumzetul citadin s-au sfarsit, iar cand am deschis portita as fi zis ca nu-s in Bucuresti, nu-nu, ci undeva intr-un satuc mic si linistit cu alei adormite sub umbra copacilor in tihna amiezei. Si mi-am zis: "Uite ce viata frumoasa am!" si poate traiesc acum cele mai frumoase clipe din viata mea iar eu nu stiu asta...
Chiar si asta seara cand am iesit in curte sa-mi spal masina (era si cazul cu atatia porumbei cocotati pe sus care cred ca masina mea e wc-ul lor privat) era asa o atmosfera paradisiaca, cu greierii cantareti ascunsi printre flori de toamna, cu vecina de vis-a-vis schimband pareri cu prietena ei la masuta de afara, cu cei cativa trecatori rataciti pe strada mea ... Azi nu-mi pot dori mai mult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu