Dupa aproape doi ani, am fost iarasi la teatru. Intr-o seara, mi-am facut curaj si am coborat la Romana sa-mi iau un bilet doar pentru mine, fara a avea nici o idee ce piese se joaca si in ce distributie. Am citit cateva titluri iar "39 de trepte" imi suna familiar desi nu vazusem filmul lui Hitchcock si nici nu citisem cartea.
Acasa cand am ajuns, am aflat ca era o comedie si, cum mie comediile nu-mi placa, mi-am dat seama ca am tras o carte necastigatoare. Si totusi, actorii s-au descurcat de minune iar piesa per ansamblu mi-a adus aminte de copilarie cand inventam si noi tot felul de povesti si orice se putea transforma in masina, in tren, in mancare si bautura chiar daca in realitate era doar un scaun sau o piatra invelita in frunza ... Ar fi fost ca si cum as fi asistat la un joc din copilaria mea daca nu ar fi existat atatea aluzii sexuale care de-a dreptul m-au scarbit. Pacat ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu