link
marți, mai 09, 2006
luni, mai 08, 2006
In sfarsit am terminat de citit Bel Ami. Incepusem romanul acum vreo cateva luni dar m-am abatut de la el dupa lectura in franceza a unei "biblii" despre Terra, a revistei descopera si a "atlaselor"...Si nu-mi pare rau ca am citit-o, sunt chiar incantata...De fapt nici n-am zis bine am citit-o, am trait-o.Si cand te gandesti ca la inceput ma strambam la ea ca avea coperti antice si foi ingalbenite. Poate de asta am si lasat-o balata cand am vazut carte plina de imagini despre Terra. Ca sa vezi cand de mult conteaza aspectul fizic respectiv produsul frumos ambalat pentru oamenii superficiali.
Nu stiu de ce am impresia ca stilul se apropie oarecum de cel a lui Marin Preda (din Cel mai iubit dintre pamanteni). Sigur ca nu mi-a placut personajul Duroy ci modul de prezentare...mi-a placut realitatea dura ca dragoste nu exista, exista doar placere si interes. Ca traim din totdeauna in aceeasi lume pe care nu o poti schimba in bine. Mereu vor exista oameni de nimic, nerecunoscatori care vor profita de cei mai slabi, care vor ajunge departe pentru ca au tupeu, indrazneala si nerusinare peste masura dar suflet aproape deloc.
Si mi-a placut abordarea mortii ...exact asa cum imi place mie: nimic nu conteaza, moartea sterge tot definitiv.
Degeaba incercam sa gasim dragostea, sa ne intemeiem familie, sa facem avere, sa devenim cunoscuti si apreciati daca totul va fi sters cu buretele.
Dap la o concluzie din asta mi-ar fi placut sa ajunga Duroy in finalul cartii dar Mopassant s-a gandit la altceva.Si poate ca bine a facut.
vineri, mai 05, 2006
Blog
Sunt intr-o permanenta pana de idei. Mi-am facut blog si l-am inundat cu poze (- daca nu sunt cate 3 la fiecare post nu merge treaba bine -) care sa acopere lipsa de inspiratie intr-ale scrierii.
M-am uitat si pe alte bloguri iar lumea scrie si mai pune si cate o poza eu pun poze si mai scriu cate un rand...
Apoi observ ca am tendinta de a o copia pe Irene dar desigur intr-un stil mult mai copilaresc. E clar ca n-as putea niciodata sa pun pe sirop poze bizare cu o anumita semnificatie care ar trebui descifrata...n-as fi eu...Pe net de gasit sunt o multime de imagini din astea dar parca simt repulsie fata de ideea de a le aseza alaturi de ingerasii mei. Pe blog la Irene imi par insa foarte reusite.
Nu sunt prea multumita nici de template-ul asta al meu cu fond bleu deschis desi la inceput eram incantata... pozele si textul apar mai frumoase pe un fundal alb. Si am si porbleme cu comentariile, la ultimele posturi nu-mi mai apar...iar cineva m-a anuntat ca mi-a scris doua comentarii iar eu n-am primit mail cum ar fi trebuit. Enigma! (mi-e cam lene sa o descifrez).
Ca tot sunt blogurile asa in voga Cristian Tudor Popescu a inceput sa selecteze si sa citeasca "citat" la Cap si Pajura pe Realitatea. Dintre emisiunile de seara pe asta o urmaresc cu interes aproape de fiecare data...Nu de mult nu puteam sa-l inghit pe acet Popescu dar acum ideile si comentariile lui imi sunt chiar dragi. Cu sigurnata si Hurezeanu il pune intr-o lumina favorabila.
Nu era postul meu daca nu faceam digresiunea asta.
M-am uitat si pe alte bloguri iar lumea scrie si mai pune si cate o poza eu pun poze si mai scriu cate un rand...
Apoi observ ca am tendinta de a o copia pe Irene dar desigur intr-un stil mult mai copilaresc. E clar ca n-as putea niciodata sa pun pe sirop poze bizare cu o anumita semnificatie care ar trebui descifrata...n-as fi eu...Pe net de gasit sunt o multime de imagini din astea dar parca simt repulsie fata de ideea de a le aseza alaturi de ingerasii mei. Pe blog la Irene imi par insa foarte reusite.
Nu sunt prea multumita nici de template-ul asta al meu cu fond bleu deschis desi la inceput eram incantata... pozele si textul apar mai frumoase pe un fundal alb. Si am si porbleme cu comentariile, la ultimele posturi nu-mi mai apar...iar cineva m-a anuntat ca mi-a scris doua comentarii iar eu n-am primit mail cum ar fi trebuit. Enigma! (mi-e cam lene sa o descifrez).
Ca tot sunt blogurile asa in voga Cristian Tudor Popescu a inceput sa selecteze si sa citeasca "citat" la Cap si Pajura pe Realitatea. Dintre emisiunile de seara pe asta o urmaresc cu interes aproape de fiecare data...Nu de mult nu puteam sa-l inghit pe acet Popescu dar acum ideile si comentariile lui imi sunt chiar dragi. Cu sigurnata si Hurezeanu il pune intr-o lumina favorabila.
Nu era postul meu daca nu faceam digresiunea asta.
sa fotografiem vise
Ce frumos ar fi sa se inventeze un aparat care sa ne citeasca visele in timpul somnului, sa fie capabil sa patrunda in subconstient si sa ne filmeze intregul vis iar noi cand ne trezim sa-l putem viziona si sa putem suprinde si analiza fiecare detaliu. Sau macar sa poata surprinde cateva cadre si sa ne luam apoi la intrecere care are cadrul/visul mai artistic, mai ciudat, mai palpitant si mai haios.
joi, mai 04, 2006
miercuri, mai 03, 2006
Chris Becker
Light painting
is a technique in which light sources are projected or "painted" in selective areas during the camera exposure. All work is done in camera, no computer manipulation occurs.
Imagine sky without sun, not just for a day, but for an entire season, where dancing northern lights illuminate the long winter nights.
atitudine
Cam frigulet afara si desi stiam nu puteam sa-mi iau geaca de piele ca nu se potrivea cu adidasi si nici cu gentuta verde...Asa ca mi-am pus pe mine un plovaras negru sintetic descheiat...baaarrrr... Dar mai bine facem frigul decat sa nu fim asortè.
In tramvai am gasit repede un loc pe partea dreapta iar dupa putin timp undeva in diagonala s-a eliberat un alt loc. Foarte sigura pe ea o femeie in fusta scurta si cu o pungulita de cadouri in mana, se aseaza dar nu inainte de a fi sters bine scaunul...La prima vedere ai fi spus ca e o femeie eleganta care s-a imbracat cu grija pentru a merge la ziua cuiva. Dar dupa o observare mai atenta nimic de pe ea nu era asorte: pantofi negri, geanta maro inchis cu ceva auriu, fusta scurta crem cu jupa pe dedesupt, camasa albastra, sacou portocaliu si un pufulete roz prins in par. Din fericire fiecare piesa a vestimentatie era simpla, tipa parea curatica, nemachiata si cu unghiile finut date cu lac. Parea eleganta...dar nu si fericita. Era putin imbufnata sau mai bine putin increzuta...adoptase atitudinea eleganta pentru ca avea fusta scurta calcata si pantofi cu toc. ...Hm...dar pana la urma...eleganta nu sta in cum te imbraci ci in cum te porti.
In tramvai am gasit repede un loc pe partea dreapta iar dupa putin timp undeva in diagonala s-a eliberat un alt loc. Foarte sigura pe ea o femeie in fusta scurta si cu o pungulita de cadouri in mana, se aseaza dar nu inainte de a fi sters bine scaunul...La prima vedere ai fi spus ca e o femeie eleganta care s-a imbracat cu grija pentru a merge la ziua cuiva. Dar dupa o observare mai atenta nimic de pe ea nu era asorte: pantofi negri, geanta maro inchis cu ceva auriu, fusta scurta crem cu jupa pe dedesupt, camasa albastra, sacou portocaliu si un pufulete roz prins in par. Din fericire fiecare piesa a vestimentatie era simpla, tipa parea curatica, nemachiata si cu unghiile finut date cu lac. Parea eleganta...dar nu si fericita. Era putin imbufnata sau mai bine putin increzuta...adoptase atitudinea eleganta pentru ca avea fusta scurta calcata si pantofi cu toc. ...Hm...dar pana la urma...eleganta nu sta in cum te imbraci ci in cum te porti.
marți, mai 02, 2006
Sfarsit de primavara
Ploua cu petale albe-galbui peste Bucuresti.Pe stradute, pe trotuare s-a asezat un covoras moale care da impresia ca se evapora cand il calci...petalele incep sa danseze bucuroase in jurul pantofilor: se ridica, coboara, se invartesc jucause... Vantul parca le gadile si ele chicotesc bucuroase.
In parc la Unirii miroase a fan proaspat cosit iar panselutele zambesc fericite ca cineva s-a gandit sa mai tunda iarba care era gata-gata sa le inghita...Daca ajungi la fantani o combinatie ciudata de fan cosit si mireasma de mare iti inunda narile.
In rest peste tot copacii s-au imbracat bine in bluzita verde de vara iar liliecii au inflorit prin gradini...la fel si pe biroul meu...
In parc la Unirii miroase a fan proaspat cosit iar panselutele zambesc fericite ca cineva s-a gandit sa mai tunda iarba care era gata-gata sa le inghita...Daca ajungi la fantani o combinatie ciudata de fan cosit si mireasma de mare iti inunda narile.
In rest peste tot copacii s-au imbracat bine in bluzita verde de vara iar liliecii au inflorit prin gradini...la fel si pe biroul meu...
vineri, aprilie 28, 2006
Abonați-vă la:
Postări (Atom)